Gabriel Jose de la Concordia Garcia Marquez, cunoscut și sub numele de Gabo, a fost un romancier, nuvelist, scenarist si jurnalist columbian, fiind considerat unul dintre cei mai importanți scriitori din secolul XX. Talentul său a fost premiat în 1982 cu Premiul Nobel pentru Literatură. 

Opera sa se încadrează în paradigma realismului magic, având drept caracteristici:

• îmbinarea supranaturalului cu naturalul
• existența unor elemente fantastice
• acțiunea este setată într-un cadru normal, în lumea reală
• opiniile și explicațiile autorului cu privire la elementele magice lipsesc; elementele fantastice sunt considerate normale, prin urmare, nu trebuie justificate
• există mistere și înțelesuri ascunse în unele întâmplări
• metaficțiunea: autorul explorează felul în care ficțiunea afectează realitatea și rolul cititorului în acest proces

  Romanele sale sunt și în ziua de astăzi adevărate capodopere din care fiecare cititor pasionat își poate extrage lecții de viață valoroase. În acest sens, poți citi articolul nostru 10 lecții de scris de la Gabriel Garcia Marquez.

Cel mai cunoscut roman al său ,,Un veac de singurătate”, apărut în 1967, reprezintă lucrare complexă care a atras repede critci pozitive și a câștigat inimile cititorilor, transformându-l pe Marquez într-o personalitate internațională. Cartea lui a fost tradusă, la puțin timp după publicare, în peste douăzeci și cinci de limbi și a stârnit un interes viu pentru scrierile acestui autor. 

Citate memorabile ale autorului:

• „Dacă ar fi să-i dau un sfat unui tânăr scriitor, i-aș spune să scrie despre ceva ce i s-a întâmplat lui. Este întotdeauna ușor să-ți dai seama dacă un scriitor scrie despre ceva ce i s-a întâmplat lui sau despre ceva ce a citit ori i s-a spus.”
• ,,Nu este adevărat că oamenii nu îşi mai urmăresc visurile pe măsură ce îmbătrânesc, ci îmbrătrânesc pentru că nu îşi mai urmează visurile.”
• „Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.”
• „Vor exista mereu oameni care te vor răni, așa că trebuie să ai grijă în cine ai încredere a doua oară.” 
• „Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.”
• „Doar pentru că cineva nu te iubește așa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubește cu toată ființa sa.”
• „Viața însăși este cea mai mare sursă de inspirație, iar visele sunt doar o mică parte din torentul care este viața”. 

Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără:

Un veac de singurătate

Un veac de singuratate, capodopera care l-a propulsat pe Gabriel García Márquez pe orbita celebritatii internationale si i-a adus premiul Nobel (1982), este, in opinia unanima a criticii – dupa Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creatie a lui Cervantes -, cel mai frumos roman de expresie spaniola din toate timpurile, asa cum marturiseste si Pablo Neruda care il numeste „Don Quijote al timpului nostru“. Istoria celor o suta de ani ai fabuloasei aventuri traite de cele sapte generatii ale familiei Buendía, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperarile si sperantele lor, este de fapt istoria miticului Macondo, intemeiat de patriarhul José Arcadio Buendía, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinueaza adesea in realitate, miraculosul convietuind firesc cu viata de zi cu zi. insa intregul demers narativ sugereaza ideea ca Macondo nu se margineste la o arie concreta, istoria sa fiind de fapt istoria existentei umane, caci, asa cum arata autorul, „mai curand decat un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit“.

Recenzia o poți citi pe: http://iubescsacitesc.ro/gabriel-garcia-marquez-un-veac-de-singuratate/

Dragoste în vremea holerei

… Traisera destul impreuna ca sa-si dea seama ca dragostea era dragoste oricand si oriunde, dar cu atat mai intensa cu cat se apropia de moarte.

 In tinerete, Florentino Ariza si Fermina Daza traisera o pasionanta poveste de dragoste. Numai ca viata iti rezerva uneori surprize… La inceput, cand Florentino afla ca Fermina se va casatori cu un doctor bogat, simte ca viata lui s-a sfarsit. Desi isi gaseste echilibrul, bucurandu-se de succes in afaceri si nu numai… (cele 622 de relatii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina ramane la fel de puternica. Asa ca, dupa 50 de ani, 9 luni si 4 zile de despartire, Florentino isi reinnoieste declaratia de dragoste in fata femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, sansa unui nou inceput? Dragostea in vremea holerei, una dintre cele mai frumoase si mai tragice povesti de dragoste din literatura universala, a fost ecranizata in 2008, adaptarea pentru cinema a romanului fiind facuta de scenaristul Ron Harwoord, castigator al Premiului Oscar si al Globului de Aur.

Recenzia o poți citi pe: http://iubescsacitesc.ro/gabriel-garcia-marquez-dragostea-in-vremea-holerei/

A trăi pentru a-ți povesti viața

Primul volum al memoriilor lui Gabriel Garcia Marquez a aparut in octombrie 2002, devenind in scurt timp un bestseller in intreaga lume. In cele peste 600 de pagini, cel mai cunoscut scriitor sud-american, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1982, isi descrie copilaria, adolescenta si o parte din tinerete. Din paginile memoriilor transpare la tot pasul in mod navalnic exemplara vocatie de scriitor a lui Gabriel Garcia Marquez: „Vocatia artistica, cea mai misterioasa dintre toate, careia ii consacri viata intreaga fara sa astepti nimic de la ea /…/ pe care o porti inlauntrul tau de cand te nasti /…/ asa cum este vocatia de preot. In ziua in care am descoperit ca tot ceea ce imi placea cu adevarat era sa povestesc istorii, mi-am propus sa fac tot ce-mi sta in putinta spre a-mi implini aceasta dorinta. Mi-am spus: aceasta este vocatia mea. Nimeni si nimic nu ma poate face sa ma consacru unei alte activitati.“

Recenzia o poți citi pe: http://iubescsacitesc.ro/gabriel-garcia-marguez-a-trai-pentru-a-ti-povesti-viata/

Cartea poate fi achiziționată de pe TheBookClub.

Douăsprezece povestiri călătoare

Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceperea unui roman. Caci in primul paragraf al unui roman tebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui personaj. Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectandu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier de care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini. Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga.

Recenzia o poți citi pe: http://iubescsacitesc.ro/gabriel-garcia-marquez-douasprezece-povestiri-calatoare/