Mathias Malzieu: Mecanica Inimii
„Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam «incendii». Cat sunt de inalt, de un metru saizeci si sase si jumatate, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima evadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima, de la fiecare muschi pana in varful degetelor!“ Mathias Malzieu, Mecanica inimii
Despre Mecanica Inimii
Mecanica inimii e o alegorie cu, despre si pentru iubire. O carte muzicala prin poezia trairilor, despre un baiat cu un ceasornic in loc de inima si dragostea lui pentru micuta cantareata andaluza. Scrisa de un autor aproape necunoscut dar absolut savuros, un om cu gusturi fine (ii plac filmele lui Tim Burton si discurile lui Johnny Cash), un poet. Sau…un copil care a aflat multe despre oamenii mari 🙂 Mathias Malzieu nu este un scriitor de profesie (deşi a scris până acum patru cărţi), ci este, pentru cunoscători, un apreciat cântăreţ: este vocalistul formaţiei franceze Dionysos, formată în anul 1993, împreună cu trei colegi de şcoală. Puţine cuvinte despre un scriitor, care şi-a dăruit inima sa în conceperea unei poveşti aflate la limita fantasticului dar care respira prin sentimentele din ea. O carte pentru suflet, devenite bestseller. Romanul-basm a ramas peste douazeci de saptamani pe lista celor mai vandute carti din Franta si a fost adaptat intr-un film de animatie, Jack et la mecanique du coeur, produs de Luc Besson.
Meta-povestea de iubire pe care o construieste Malzieu e ca o bombă dulce. O explozie de sentimente incandescente intre care mecanismul inimii este tot timpul supus riscului de a sări din parametrii normali de funcţionare, din prea multă exaltare, sau de a se strica, din suferinţă. „Dragostea este o aventura si, ca toate aventurile, este complicata si periculoasa. E un Graal, nu o gasesti la supermarketul din colt. Fiecare are o Himalaia a sa: daca decizi sa te urci pe munte, o sa-ti fie frig, o sa-ti fie rau, dar, cand ajungi in varf, traiesti si vezi lucruri pe care nimeni nu le vede. “
„Un basm plin de poezie, electric, incarcat de metafore surprinzatoare care va trimit un scurtcircuit in creier. In ce consta Cel mai mic sarut pomenit vreodata? Intr-un sarut de nici jumatate de secunda, pe care o frumoasa necunoscuta i-l da naratorului. Acesta, recapatandu-si pofta de viata (dupa o despartire dureroasa), porneste in cautarea ei cu ajutorul unui papagal detectiv pe nume Elvis, care poate inregistra conversatiile. Universul lui Malzieu este complet nebunesc, de un romantism fara masura. Solistul grupului rock Dionysos scrie, uneori, cu uimirea si spontaneitatea unui copil de 12 ani, creand imagini tot mai indraznete “ scrie revista Elle că este #MecanicaInimii.
In Mecanica inimii, autorul mizeaza pe cartea unui imaginar al basmelor universale, cu care fiecare dintre noi putem rezona. Si construieste peste acest fond o odisee emotionanta si inteligenta in care totul trebuie descifrat si savurat, ca ingredientele celei mai bune prajituri din lume. Fiecare pagina este nu doar terenul jocului de iubire dintre cei doi indragostiti, ci si teren pentru dat frau liber imaginatiei cititorului: imagineaza-ti că, într-o zi, cineva pune în locul inimii tale un mecanism acorporal, care se poate frânge la cea mai mică emoţie! Că ai posibilitatea de a face orice şi oricând cu excepţia unui singur lucru: acela de a te îndrăgosti. Dar….după cum ştim cu toţii, iubirea nu este un sentiment pe care îl putem controla, nu este deloc uşor de prevăzut şi apoi de întreţinut, este poate singurul sentiment care ne poarta in zbor fără să putem controla direcţia aproape deloc.
Povestea
Jack este salvat de la moarte de către moaşa sa, considerată vrăjitoare în micul oraş francez in care locuiesc, prin singura modalitate cunoscută de ea: instalarea unui mecanism care să ajute inima, un ceas care trebuie întors zilnic, care trebuie întreţinut de către un ceasornicar şi nu de către un doctor cardiolog. Cu timpul, lui Jack i se descriu şi posibilităţile de supravieţuire şi, mai ales, lucrurile care îi sunt interzise: „Întâi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ti se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarăşi.”
Dragostea îi este deci interzisă, dar sfârşeşte de a se îndrăgosti de o fetiţă care cântă superb, însă vederea îi este înceţoşată şi, care, din dorinţa să îşi ascundă defectul, nu poartă ochelari. Pierderea ei îl poate duce spre pieire, însă in acelasi timp îl va face mai puternic: pleacă să cucerească lumea, oras cu oras, lupta cu lupta, in cautarea micutei andaluze, ajungand pana in Spania, unde Madeline ajunge dupa ani împreună cu prietenii ei de la circ. Sfaturile primite nu îl determină nicio clipa pe Jack să se oprească din dorinţa de a fi fericit prin iubire, deşi aceasta poate însemna oprirea mecanismului inimii: „Să ştii că asta-i o nimica toată pe lângă ce ţi se poate întâmpla dacă te îndrăgosteşti. Mai devreme sau mai târziu, o să plăteşti cu multă suferinţă întreaga bucurie care te cuprinde când iubeşti. Şi cu cât vei iubi mai mult, cu atât durerea pe care o vei simţi va fi mai ascuţită. Vei cunoaşte dorul, chinurile geloziei şi ale incertitudinii, senzaţia că eşti respins şi că ţi se face o mare nedreptate. Frigul o să-ţi macine oasele, iar sângele se va preschimba în sloiuri de gheaţă rătăcind pe sub piele, prin tot trupul. Mecanismul inimii tale va sări în aer. Eu ţi-am pus ceasul, aşa că ştiu pe dinafară cât poate duce. Pesemne că forţa fericirii nu-l va doborî. Dar nu e destul de voinic ca să îndure chinurile dragostei.” Micuţa andaluză nu are încredere în el şi în relaţia lor, la inceput. Jack ii va dovedi insa că, pentru împlinirea unei iubiri, e nevoie de puţină îndrăzneală şi un mecanism perfect al sincerităţii sentimentelor. Care, dupa aproape 200 de pagini, incepe să dea roade.
Jack: O să ne lipim unul de altul atât de tare, încât o să ni se încingă oasele şi când ceasornicul inimii mele o să bată miezul nopţii, o să fim cuprinşi de flăcări, nu e nevoie să deschidem ochii.
Madeleine: Atunci să ştii că asta e o nimica toată pe lângă ce se poate întâmpla dacă te îndrăgosteşti. Mai devreme sau mai târziu, o să plăteşti cu multă suferinţă întreaga bucurie care te cuprinde când iubeşti. Şi cu cât vei iubi mai mult, cu atât durerea pe care o vei simţi va fi mai ascuţită. Vei cunoaşte dorul, chinurile geloziei şi ale incertitudinii, senzaţia că eşti respins şi că ţi se face o mare nedreptate. Frigul o să-ţi macine oasele, iar sângele se va preschimba în sloiuri de gheaţă rătăcind pe sub piele, prin tot trupul. Mecanismul inimii tale va sări în aer. Eu ţi-am pus ceasul, aşa că ştiu pe dinafară cât poate duce. Pesemne că forţa fericirii nu-l va doborî. Dar nu e destul de voinic ca să îndure chinurile dragostei.
Madeline: Ştiu că n-ar trebui să mă las dusă de val, dar nu mă pot abţine. Am întotdeauna momente, pe cât de ridicole pe atât de dulci, în care cred într-o minune.
Jack: Nu am decât un singur gând, să o regăsesc. Să gust din nou, şi cât mai repede senzaţia aceea fără nume pentru mine. Visez cai verzi pe pereţi? Va trebui să îmi duc inima des la reparat? Şi ce dacă! De când am apărut pe lume mi se tot repară. Mă paşte un pericol de moarte? Poate. Dar dacă n-o revăd îmi pun viaţa în pericol şi, la vârsta mea asta e şi mai grav.
Jack: „Te iubesc fără noimă, pentru că mi-e inima bolnavă din copilărie. Doctorii mi-au interzis cu desăvârşire să mă îndrăgostesc, ceasornicul e prea fragil pentru dragoste. Mi-am pus totuşi viaţa în mâinile tale, n-a fost vis, iubirea ta mi-a dat un leac aşa de puternic, încât m-am simţit în stare să mut şi munţii din loc pentru tine.”
Mecanica Inimii este un soi de basm moralizator sensibil, din care rămâi, cel puţin o vreme, cu increderea că, indiferent de ricuri, merită să ne dezvăluim „mecanismul inimii” fără regrete şi cu sinceritate. Pentru că defapt iubirea este motorul care are puterea de a pune in mişcare şi de a zdruncina orice alt sistem din universul nostru. Cea care ne setează ritmul şi cea care poate opri uneori timpul în loc. Si apoi…„dacă te temi că o să-ţi fie rău, nu faci decât să măreşti şansele de a ţi se face rău”. Să avem deci curaj si iubire 🙂 Sau…curaj in iubire?
Sună interesant. Chiar îmi doresc să descopăr romane de dragoste bune. Eu am citit de curând „Scrisorar” de Mihail Şişkin şi mi-a plăcut foarte mult, mai ales că nu mai citisem de mult un roman de dragoste în adevăratul sens al cuvântului.