Markus Zusak: Hoţul de cărţi
„Oamenii observă culorile unei zile numai la sfârşit şi la început, dar pentru mine este destul de clar că ea combină o multitudine de nuanţe şi tonuri, cu fiecare moment care trece. O singură oră poate consta în mii de culori diferite.” (Markus Zusak)
Care este cheia cartii?
Romanul lui Zusak nu este o lectura usoara, dar este cu totul speciala. In parte datorita temei tulburatoare a Holocaustului, in parte datorita perspectivei narative suprinzatoare, in parte datorita povestii pline de frumusete si pozitivism, in contrast cu decorul celui de-al doilea Război Mondial si umbrele numeroase ale mortii prezente de-a lungul celor 4 ani cuprinsi in carte.
Hotul de carti este un fel de tribut adus cuvintelor si puterii lor de a schimba destine. O poveste cu mesaj extraordinar de pozitiv, în ciuda perioadei sumbre în care se petrece. Cu un mesaj cald despre curaj, putere de sacrificiu, altruism, frumusete. O poveste atat de suprinzatoare incat insasti Moartea o gaseste demna de narat – caci ea este originalul povestitor, „bântuit de oameni” si cu o voce narativa mult mai blanda decat ne-am fi asteptat.
Romanul curge lin dar solicitant, fiecare pagina te convinge sa calatoresti alaturi micuta Liesel, fara sa te poti opune aproape. Pentru ca…atunci “când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculţi”.
Actiunea se desfasoara in Germania dominata de Hitler, iar Moartea spune povestea lui Liesel Meminger, o fetiţă care, împreună cu fratele ei, este dusa de mama lor să locuiască la o familie socială. Dar in timpul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului si un acces de tuse aduce sufletul micului Warner în ghearele sale ascuţite. Acesta este prima intalnire a Mortii, un narator-martor extrem de prezent si afectiv, cu micuta „hoaţă de cărţi”. Lângă mormântul fratelui său, Liesel găseşte Manualul Groparului, prima ei carte furată. De aici…incepe minunaţia de poveste.
Care este povestea?
Dupa cum spuneam, 1939, Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel este trimisă împreună cu fratele ei să locuiască la o familie adoptivă, atunci când tatăl îi este închis, acuzat fiind că ar fi comunist. Fratele fetei moare pe drum, iar la mormântul său, Liesel găsește o carte, Manualul groparului, ce cuprinde, bineînțeles, instrucțiuni pentru îngroparea celor trecuți dincolo. Tatăl ei adoptiv, Hans Hubermann, acordeonist și zugrav, va fi cel care o va deprinde pe mica Liesel cu tainele cititului, îndeletnicire care-o va fascina într-atât pe copilă, încât își va face un obicei din a fura cărți de la incendierile de volume interzise organizate de naziști, din casa soției primarului din Molching, micul oraș german în care este plasată acțiunea, și de oriunde mai apucă. Lucrurile se complică atunci când Max, un tânăr boxer evreu, fiul unui camarad de front al lui Hubermann, este nevoit să se ascundă de teroarea nazistă în pivnița acestuia, spre disperarea întregii familii, care se confruntă dintr-o dată cu problema dificilă pusă de adăpostirea dușmanului numărul unu al Reich-ului hitlerist.
Acesta este începutul unei poveşti de dragoste faţă de universul cărţilor. O poveste despre mândria de a zugrăvi cuvinte pe perete şi de a fura cărţi la fiecare ocazie ce se iveşte, pentru a descoperi noi şi noi lumi intre copertile lor. O prietenie fara cusur dintre o fetita curajoasa si Rudy, băiatul cu părul ca lămâia, care se visează un mare sportiv. Totul pe un fundal impresionant, in care suna zgomotul bombelor celui de-al 2-lea Razboi Mondial, dar şi melodiile placute ale acordeonului lui Hans Hubermann, tatăl adoptiv al lui Liesel.
Liesel, Rudy, Max, familia și vecinii lor trec prin diferite încercări dureroase şi se află fiecare în faţa morţii. În faţa multelor momente in care Moartea își face simțită prezența, micuţa trece peste toate încercările avându-și refugiul în letura cărților furate și in jurnalul sau. Există si un mesaj puternic chiar mai presus de impresionanta forţa de supravieţuire a protagonistei: acela că războiul nu este mereu ca în carţile de istorie, nu înseamnă doar arme şi sânge, ci și o piesă de teatru fără sfârşit în care fiecare erou are povestea lui, in care chiar si oamenii obisnuiti sunt extraordinari in felul lor: să citeşti in timpul bombardamentelor, să îţi protejezi prietenia cu preţul vieţii, să duci lupte crunte la capăt purtănd in minte şi in inimă suflete dragi, aceasta este extraordinara forţă pe care Zusak o zugrăveşte captivant. Cuvintele au un rol esenţial – sunt capabile să apropie oamenii, să creeze o legătură între inimile lor şi, de ce nu, să ii saleveze.
De ce sa citesti?
Pentru ca vei fi prins in poveste, aproape fara sa iti dai seama, de un narator surprinzător de cald, și chiar amuzant pe alocuri: prin ochii Morții vei trai, nu doar citi, evoluția lui Liesel, relația ei aparte cu cărțile și cuvintele, deprinderea insultelor colorate de la dura Rosa, mama ei adoptivă, prietenia ei cu Max, de care o leagă dragostea pentru lectură și coșmarurile recurente, pretuirea fata de Hans, blandul ei tata adoptiv, escapadele la furat alături de Rudy cel blond, cu ochi albaștri, obsedat de Jesse Owens, si vei rămâne pănă in ulima clipă alături de micuţa, unică supraviețuitoare a bombardamentelor de pe strada ei. Stradă ce poartă, ironic, numele Raiului în germană: Himmel.
Pentru ca este poate interesant să contemplezi la faptul că nu numai noi, oamenii, suntem bântuiți de moarte, ci și Moartea este uneori bântuită de unii dintre noi….iata o carte in care Moartea este umană, trudită, receptivă, atentă.
Pentru ca vei citi un roman emotionant despre puterea cuvintelor si despre Holocaust, ilustrat insa dintr-o perspectiva inedita: cu inocenţa, frumuseţea şi curajul copilului, cu inerenţa şi umanitatea mortii si cu forţa sentimentelor dincolo de acţiuni.
Cine este autorul?
Markus Frank Zusak (n. 1975) este un scriitor australian, care a crescut ascultând poveşti despre Germania nazistă. Tatăl lui este austriac, iar mama germană. Amândoi au trăit ororile războiului în timpul copilăriei, unul în Viena, celălalt în München. Markus a aflat de la ei despre bombardarea Münchenului şi despre evreii care erau mânaţi spre lagăre prin micul oraş natal al mamei lui.
La vârsta de 30 de ani, Zusak era deja recunoscut ca unul dintre romancierii contemporani inovatori. Si odată cu publicarea „Hoţului de cărţi” (2005), el a devenit un „fenomen literar”. Cartea s-a aflat în topurile vânzărilor din Brazilia, Irlanda, Taiwan şi în Top 5 din Marea Britanie, Spania, Israel şi Coreea de Sud. A fost declarată Cartea anului şi a fost distinsă cu o serie de premii începând cu Commonwealth Writers Prize for Best Book (South East Asia & South Pacific, 2006) şi Publishers Weekly Best Children Book of the Year (2006), până la Book Sense Book of the Year (2007).
„În copilărie visam să mă fac zugrav, ca tata, dar tot timpul făceam boacăne când mă duceam cu el la muncă să-l ajut. Mereu mă împiedicam de cutiile cu vopsele şi să rămân blocat în vreun colţ din care nu puteam ieşi decât călcând pe vopsea proaspătă. Mi-am dat seama destul de repede că zugrăvitul mă plictisea. În adolescenţă am citit câteva cărţi în al căror univers reuşeam să mă scufund complet. Una a fost „Bătrânul şi marea”, alta a fost „Gilbert Grape”. Când citeam cărţile acelea mă gândeam „Asta mi-ar plăcea să fac”. Mi-au trebuit şapte ani ca să reuşesc să public şi m-am confruntat zilnic cu eşecuri. Mă bucur însă că acele eşecuri şi refuzuri s-au petrecut. M-au făcut să înţeleg că ceea ce scriam nu era suficient de bun, astfel încât m-am străduit să mă perfecionez.” Spune Zusak.
Ce mai poti citi de acelasi autor?
The Messenger – When dogs Cry – Fighting Ruben Wolfe.
Your May Also Like
