Julian Barnes: Singura poveste

“Poate că dragostea nu ar putea fi niciodată cuprinsă într-o definiție. Ar putea fi cuprinsă doar într-o poveste.”

 Apărută la editura Nemira “Singura poveste” este o carte plină de tandrețe, dar și brutalitate, sinceritate și umor, presărată pe alocuri cu ironie și subtilități politice.

  O vară din anii ’60, undeva la sud de Londra. Când se întoarce de la facultate, Paul îi face pe plac mamei și se duce la tenis. Acolo e Susan: caldă, încrezătoare, ironică, soție și mamă a doi copii. Evident, iubirea lor este unică și irepetabilă. Peste zeci de ani, el privește înapoi la povestea lor și la eșecul ei, știind că memoria ne joacă feste și ne surprinde.

Cartea este împărțită în trei mari capitole intitulate sugestiv Unu, Doi și Trei. Acestea înfățișează viața în cele trei etape ale ei.  Prima cuprinde tinerețea și iubirea trăite la intensitate maximă, iar ritmul alert al întâmplărilor  nu face altceva decât să contureze acest lucru. A doua etapă este cea a responsabilității  și a vieții de adult, iar a treia este cea a bătrâneții, în care personajul reflectă cel mai mult asupra celor întâmplate în prima etapă.  Odată cu parcurgerea lor și ritmul narațiunii devine din ce în ce mai lent, asemenea vieții omenești.

Deși ne oferă o poveste de dragoste, “Singura poveste” vorbește și despre libertate și asumarea acesteia, despre curaj și despre prețul pe care îl plătești pentru iubire. Barnes  te pune în situația de a trăi cu intensitate toate emoțiile personajelor și de a plonja împreună cu ele într-o lume în care iubirea ia naștere în cele mai nebănuite moduri.

“N-aveam nicio definiție nouă a iubirii. N-am stat să examinez cu adevărat ce era și ce ar putea atrage după sine. M-am supus pur și simplu primei iubiri în toate privințele ei, de la atinsul cu pleoapa pe obraz la absolutism. Nu conta nimic altceva. Bineînțeles că exista și <<restul vieții>>, atât prezentă ( cursurile de la facultate), cât și viitoare ( loc de muncă, salariu, poziție socială, ieșire la pensie, viață de pensionar, moarte).  Ați putea spune că mi-am suspendat partea asta a vieții. Dar nu-i așa: ea era viața mea, iar restul, nu. Toate celelalte puteau și trebuiau sacrificate, cu sau fără premeditare, când și după cum găseam de cuviință. Deși <<sacrificiu>> implică pierdere. Or, n-am avut niciodată sentimentul pierderii.”

„Cei mai mulți dintre noi au de spus o singură poveste. Asta nu înseamnă că ni se întâmplă un singur lucru în viață – se petrec nenumărate întâmplări, pe care le transformăm în nenumărate povești. Însă una singură contează cu adevărat, pe una singură merită până la urmă s-o spui. Ceea ce urmează e povestea mea.“- Julian Barnes

„Un roman profund emoționant și o analiză a suferinței din iubire (…). Revizitand fluxul și refluxul unei pasiuni, Julian Barnes pune în lumină legătura dintre un om bătrân și propriul lui sine.“- Publishers Weekly

  “O poveste a devastării emoționale totale.” – The New Statesman

  “O rafinată perspectivă asupra Iubirii.”- The Guardian

Despre autor.

Julian Barnes  s-a născut în 1949 în Leicester, Anglia. A studiat la City of London School și la Oxoford. Opera lui număra peste douăzeci volume de proză și eseuri, cariera sa literară fiind încununată de numeroase premii: Somerset Maugham Award pentru Metroland, Geoffrey Faber Memorial Prize, Prix Medicis pentru Papagalul lui Flaubert, E.M. Forster Award, Gutenberg Prize, Grinzane Cavour Prize, Prix Femina pentru Trois.

 A fost de trei ori finalist la Booker Prize: în 1984 pentru Papagalul lui Flaubert, în 1998 pentru Anglia, Anglia și în 2005 pentru Arthur & George. În 2011, i-a fost decernt Man Booker Prize pentru romanul Sentimentul unui  sfârșit.

 Dintre celelalte volume ale sale, la Nemira au apărut: Nimicul de temut, O istorie a lumii în 10 ½ capitole, Zgomotul timpului.