Jhumpa Lahiri: Pământ neimblânzit

„Aceasta e treaba cu cărţile: îţi dau voie să călătoreşti fără să îţi mişti picioarele” Jhumpa Lahiri

Care este cheia cărţii?

 Scriitoarea premiata cu Premiul Pulitzer pentru fictiune ne poarta pe un Pamant al povestilor de viata, impartite intr-o serie de nuvele si un microman, prin mijlocul unor drame existentiale fundamentale: migratia trans continentatela a familiilor din India sau Thailanda pana in Statele Unite sau Anglia; conflictele intre generatii, dezrădăcinarea şi trecerea in uitare a tradiţiilor şi ritualurilor orientale in detrimentul vieţii occidentale. Povestile de viata sunt descrise de Jhumpa Lahiri cu calm şi echilibru epic, dar printre rânduri se ascund fitile care îţi indică elemente sensibile ale condiţiei de emigrant.

Pământ neîmblânzit nu este o biografie a autoarei. Dar se inspiră din din viața, problemele, reușitele, conflictele exxistenţiale şi rutina vieţii de familie a comunității bengaleze din America, din soarta şi trăsăturile copiilor indieni care nu reușesc să devină pe deplin copiii Americii dar se adaptează voluntar sau forţaţi de imprejurări şi aprofundează stilul de viaţă occidental mai mult şi mai mult cu fiecare generaţie născută şi crescută pe „pământul făgăduinței” ;i se dezic de traditiile ancestrale şi de constrangerile culturale ale predecesorilor.

Care este povestea?

Fiecare povestire ascunde o odramă, Lahiri are un talent fantastic de a te motiva să identifici intre problemele familiale mărcile intime de adaptare parțială, graduală dar niciodată totală a personajelor la lumea occidentală in care trăiesc. Intre momentele obişnuite de viaţă, conflictele de inţeles intre părinţi şi copii, Lahiri redă cu naturaleţe adevăruri profunde contemporane.

„Nu e teribil faptul că, după atâta efort pe care îl depui ca să găsești pe cineva cu care să-ți petreci viața, după ce întemeiezi o familie cu acea persoană, chiar și în ciuda faptului că îți este dor de perechea ta, așa cum lui Amit îi era dor de Megan seară de seară, nu e teribil faptul că cel mai mult tânjești după singurătate, singurul lucru care, chiar și în doze mici, îți păstrează mintea întreagă?”

Vieţile noastre se petrec, in marea lor majoritate, in…cuvinte simple, in registru familial. In micro-momente care dau sens şi viteză evoluţiei noastre. Şi mă bucur fantastic atunci când găsesc autori care reuşesc să te captiveze exact cu acest stil, simplu si natural, în care te poţi regăsi dar şi retrage pentru a contempla. Jhumpa Lahiri este un observator si un creator de experiente umane foarte priceput: reuşeşte să contureze extrem de viu sentimentele copiilor ruşinaţi de parintii lor indieni, copii care nu mai sunt mişcaţi de acelaşi tradiţii şi obiceiuri ca ale bătrănilor lor. Dar şi pe ale părinţilor intristaţi şi asudiţi de lupta pentru integrare socială. Sentimentele proaspeţilor părinţi, pierderii unor oameni dragi, stări autentice, fireşti, in faţa vieţii şi a morţii.

“Parintii ei fusesera intotdeauna orbi la lucrurile care-i torturau pe copiii lor: pentru ca erau sacaiti de alti copii la scoala din pricina culorii pielii sau din cauza lucrurilor ciudate pe care mama lor le punea uneori in pachetelul pentru pranz, sandvisuri cu cartofi si curry care pata feliile de paine Wonderbread. Ce alt motiv de nemultumire ar fi putut sa aiba? Asa se gandeau, probabil, parintii ei. Depresie era un cuvant strain pentru ei, o chestie americana. Dupa parerea lor, copiii lor erau imuni la greutatile si nedreptatile pe care ei le lasasera in urma lor in India, de parca vaccinurile pe care Sudha si Rahul le facusera cand erau mici le-ar fi garantat o existenta lipsita de suferinta.”

De ce să citeşti?

Cartea este un mix surprinzător de fond şi formă: pe un fond grav, al dramei emigrantului şi al luptei pentru şi impotriva conservarii tradiţiilor indiene, poveştile lui Lahiri au o formă lină, familială şi realistă.

Vei avea parte de o lectură onestă: fără multe metafore, cu episoade credibile, cotidiene, care te vor convinge că personajele trăiesc, muncesc, găndesc şi simt cu adevărat, pe meleaguri americane. Fără soluţii miraculoase la probleme, fără relaţii ideale şi totuţi cu scântei de speranţă şi fericire in fiecare poveste.

Vei găsi intre coperţile „Pamantului neimblanzit” şi bune, şi rele despre intoarcere la rădăcini şi importnţa lor in echilibrul vieţii fiecăruia dintre noi, bengalezi, americani sau români.

Despre autoare

Fiică a unor imigranți indieni din Belgalul de Vest, Jhumpa Lahiri s-a născut la Londra și s-a mutat împreună cu familia în America la 2 ani. Lahiri se consideră americancă, deși mama ei a crescut-o în virtutea tradițiilor bengaleze. Cartea sa de debut, Interpret de maladii, a câștigat premiul Pulitzer în 2000, iar Pământ neîmblânzit, publicat în 2008, a câștigat rara distincție de a fi pe primul loc în lista best-seller-urilor The New York Times.

Jhumpa Lahiri despre Pământ neîmblânzit:

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=UCORnF2Y74w]

Ce mai poţi citi de acelaşi autor

Interpret de maladii, Porecla