#IubescSaLeCitesc si Copiilor Mei: Despre Magia Povestilor
A fost odată ca niciodată … un tărâm fermecat, unde oamenii respirau mirosuri de cărți și se hrăneau din cuvinte. Timpul se măsura în cărți; fiecare om știa să-și aprecieze vârsta în funcție de numărul de cărți citite. Ei bine, așa cum puteți ghici, acolo se trăia mult, ba chiar unii bătrâni susțineau că nemurirea putea fi atinsă. Era doar la un cotor distanță.
În acest ținut îndepărtat se cultiva înțelepciune și pasiune pentru viață. Activitatea preferată a acestor localnici era cititul în grup. În fiecare colț al tărâmului, în fiecare seară, timp de o carte se citea în jurul unui foc. Când se termina de citit fiecare pagină a cărții era ruptă și aruncată în foc. Era modalitatea lor de a-și inscripționa cuvintele în suflet și de a le reține. Pentru că o dată ce îi ofereau focului fiecare pagină din cartea lor, poveștile rămâneau cu ei pe veșnicie.
Iar focul îi transforma în oameni citiți, în povestitori …
Nu știu câți dintre noi, cei care mai răsfoiesc cărți, s-au bucurat atunci când erau mici de lectura părinților, de seri, după-amiezi, poate chiar și dimineți începute cu povești din pagini de cărți. Recunosc că eu nu. În schimb, construiam povești cu tata, iar mama avea grijă să nu rămân niciodată fără cărți de citit. Tata își făcea timp pentru povești care trebuiau spuse cu anumite cuvinte, altele decât cele pe care le folosiseși ieri. Poveștile noastre începeau cu un om și jumătate, dicționare, la lumina vagă a lămpii de la birou. Mama, pe de altă parte, făcea liste de cărți, drumuri la librării și poștă pentru a ridica colete. Fiecare săptămână avea farmecul ei, iar biblioteca este martoră. Nu știu dacă și-au propus, dar mi-au insuflat pasiunea pentru povești și cărți, așa cum le-a permis timpul.
Nimeni nu dă aici lecții părintești, dar parcă avem datoria să trăim și să creștem frumos într-o astfel de societate. Orice copil ar trebui să se bucure de cărți citite de părinți pentru că e o scânteie pe care o primești diferită față de cea pe care ți-o oferă cărțile atunci când le citești singur. Îți activează o altfel de imaginație, te face să fii atent la tonalități, incursiunile vorbirii, modul în care sunt spicuite și arcuite cuvintele … e ca și când ai posibilitatea să creezi universuri paralele. Da, ele există, și le găsim în cuvinte. Motive sunt suficiente, unele mai științifice decât altele, iar cei care au nevoie de ele le pot găsi în acest infografic:
*Nal’ibali este o campanie națională în Africa de Sud inițiată pentru a le arăta copiilor că-și pot atinge potențialul cu ajutorul lecturii și poveștilor. Mai multe informații și povești puteți găsi aici.
Așadar, să le deschidem celor mici lumi noi prin intermediul graiului și să le inspirăm pasiunea pentru cărți, pentru povești … pentru cuvinte!
Gata, e deja timpul pentru o poveste! Căci de n-ar fi nu am mai avea ce povesti …