Irvin D. Yalom: Solutia Schopenhauer

Să-ți trăiești viața la maximum; apoi, și doar apoi, să mori. Nu lăsa nimic netrăit în urma ta.

Soluția Schopenhauer e acea carte cu bun-simț care ar vrea să-ți fure mai mult timp, dar a înțeles că nu contează cât, ci cum. Sunt momente totuși în care va lăsa la o parte bunul-simț în favoarea ta. Va îndrăzni să-ți atace barierele pentru a te descoperi și a te dezbrăca de standarde pretențioase și moravuri superficiale, uneori mincinoase. Fii tu, găsește-ți demonii și poartă-i cu mândrie, nu-i ascunde (de tine), acceptă-i, năucește-i.

Importanța cărții provine din curajul de a recunoaște că deși există nenumărate teorii cu privire la viață, mintea umană, boli psihice și cum acestea pot fi tratate, ceea ce într-adevăr vindecă o persoană este relația umană pe care o poate forma cu altcineva. Titlul original, The Schopenhauer Cure, inspiră mai mult această idee de vindecare și parcă prin atribuirea unei soluții, romanul pare să-și piardă, înainte de a-l răsfoi temeinic, puțin din încărcătura emoțională și scriitoricească. Poate că Yalom nu reușește să scrie frumos, dar nici nu trebuie pentru că își structurează întregul roman sub forma unor ședințe de terapie în grup, ședințe întrerupte de pagini din biografia lui Arthur Schopenhauer.

Povestea roiește în jurul lui Julius Hertzfeld, psihanalist, care află în urma unui control de sănătate că suferă de cancer de piele și mai are de trăit un an de zile. Pus în fața unui astfel de verdict, el este nevoit să decidă cum să-și petreacă ultimul an de existență. Soluția e simplă: nu va schimba nimic, va continua să „rămână devotat iubirii și însuflețirii celorlalți, ajutării lor să se perfecționeze și să depășească, împărtășirii desăvârșirii sale”. Deși tratase mulți pacienți care se confruntau cu moartea și le oferise fiecăruia în parte câte o soluție, Julius descoperă că este complet imobilizat în fața propriei morți. Ce impact avusese el cu adevărat asupra pacienților săi? Desigur că le schimbase viața în bine, dar avea și cazuri neîncheiate, uitate pe raftul eșecurilor unde numai praful îndrăznise să deranjeze. Cazul Phillip îi vine în minte: trei ani de terapie fără nicio urmă de vindecare, un adevărat eșec, un eșec care era dovada că încă nu-și terminase socotelile cu viața. Pentru Yalom, Phillip este prilejul perfect pentru a se folosi de Schopenhauer, încercând să facă din personaj o copie a filozofului. Desigur că este o măsură exagerată.

Întregul roman este de fapt o invitație la terapie în grup. În biroul lui Julius, alături de Phillip și celelalte personaje, vei avea și tu posibilitatea să lucrezi cu tine și să închegi relații. Este o carte pe care dacă o lași, va fi Julius și pentru tine, un roman al ideilor care alcătuiesc un întreg, cu personaje care reprezintă frânturi din mine, din tine, din noi, unele negate care își așteaptă semnul. Te vei îndrăgosti inexplicabil de personaje și le vei accepta așa cum sunt, mai mult decât atât, ți se va face dor de ele. Te vor ajuta să constați că terapeutul este mereu în noi, iar vindecarea apare doar că formă de relație, relație, bineînțeles, închegată de un instrument vital, și anume cuvântul. Niciun personaj nu se va schimba în urma terapiei pentru că oamenii nu se schimbă. Se lasă îmbătați de lucruri. Nu-și pot schimba aluatul, pot adăuga doar un strop de sare care va servi drept mască rezistentă. Personajele vor avea doar minunata șansă de a se descoperi mai mult, inclusiv tu, prin intermediul acestei lecturi. La urma urmei, cititul este o formă de terapie, poate chiar cea mai frumoasă.

Trăiește, trăiește-te, trăiește-ți viața … !

Despre autor

Irvin D. Yalom este profesor de psihiatrie la Stanford, psihoterapeut. S-a născut în Washington pe 13 iunie 1931, la scurt timp după ce părinții săi au emigrat din Rusia.

‚Pe vremea copilăriei mele, Washington era un oraș segregat din punct de vedere rasial și am trăit în mijlocul unui cartier sărac de negri. Viața pe străzi era adesea periculoasă. Așa că mă refugiam în lecturi și, de două ori pe saptamană, făceam un drum de-a dreptul periculos până la biblioteca centrala pentru a mă aproviziona cu cărți.

Pe vremea aceea nu exista nici un fel de consiliere sau îndrumare profesională: părinții mei nu aveau practic nici un fel de educație formală, nu citiseră niciodată vreo carte și întreaga lor viață se consumase în lupta pentru supraviețuire economică. Citeam la întâmplare, mai mult în funcție de ce îmi pica în mână. Rafturile cu biografiii mi-au atras atenție destul de devreme și am petrecut un an citind toate cărțile de acolo, de la A (John Adams) la Z (Zoroastru). Dar adevăratul refugiu l-am găsit în beletristică, o lume diferită și mult mai satisfăcătoare decât cea reală, o sursă de inspirație și înțelepciune. Destul de devreme în viață am ajuns la ideea – la care nici acum nu am renunțat – că a scrie un roman este cel mai bun lucru pe care un om îl poate face în viață.’ Yalom

Ce mai poți citi de același autor

Plânsul lui Nietzsche, Minciuni pe Canapea, Mama și Sensul Vieții. Povești de Psihoterapie, Călăul Dragostei. Și Alte Povești de Psihoterapie.