Ionel Teodoreanu: Lorelei

Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, vară, trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinii care-l caută.

Am ajuns să citesc Lorelei puțin cam târziu, dar parcă a venit atunci când era nevoie de ea. Am primit-o cadou de la o persoană dragă în ianuarie 2013, cu următoarea urare: Fie ca anul acesta să începi să găsești ceea ce cauți. Și tind să cred că așa a fost; sigur venise cu praf magic pentru că începusem să conștientizez că eram o rătăcită în drum spre casă,  și eu ca toți ceilalți, o casă care nu mai era Galațiul cu ale sale alei de tei, iubit și de Teodoreanu. Da, acel Teodoreanu care m-a făcut să văd ce magie se ascunde în alăturarea unor cuvinte simple, care mi-a fascinat universul copilăriei cu La Medeleni, În Casa Bunicilor, Pe Ulița Copilăriei, astfel fiind unul dintre cei care au transformat pentru mine, scrisul și cărțile în acasă.

Pe Lorelei am ascuns-o într-un loc știut numai de mine, într-un frunziș luminos, cu flori de cireș și miros de scorțișoară. Acolo am citit cartea, desculță prin iarbă, înconjurată de parfumul teilor și de un vânt indecis care îi făcea ocheade timpului ademenindu-l cu acel miros stringent de scorțișoară.

Tu cunoşti senzaţia asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns? Vrei mai mult, mai mare, mai repede.

Lucia Novleanu, Luli-boy, Luli, Lorelei, este un personaj care te dezarmează cu simplitate, gingășie, noblețe și care rămâne cu tine mult timp, ca un ecou , ca o baladă ce-ți va aminti de o dragoste care te transcende, care înțelege dincolo de limitările impuse de societate, de regulile ei absurde și care te învață că a iubi înseamnă a-ți căuta libertatea în sine.

Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei.

Ionel Teodoreanu cu al său lirism luxuriant în epic te cuprinde într-un amalgam de sentimente, te răscolește, te întristează, te liniștește, iar de cele mai multe ori intri în jocuri de cuvinte închegate în metafore astfel încât ai putea să ai impresia că te afli mereu pe o mare învolburată și că oricând te vei putea lovi de stânci. Dar vei îndrăgi cartea. Îți va fi atât de drag de Luli-boy! Vei prinde dor pentru începutul poveștii de dragoste dintre Lucica și Catul Bogdan, vei aduna speranță fragedă pentru cei doi și te va cuprinde un zbucium atunci când vei trăi și tu alături de Catul Bogdan lupta acerbă dintre necesitatea de a scrie și dorința de a petrece mai mult timp alături de Luli. Mai multe s-ar putea spune, dar este o carte ce trebuie simțită, de preferat într-o dimineață de sâmbătă.

Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiţi, orbi, fără de gând, fără trecut şi fără viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca şi al cerului.

Despre autor

Un „tolstoit în creaţia vieţii umane prin bogăţia şi minuţiozitatea detaliului realist şi prin puternica evocare a atmosferei în care circulă personajele” – G. Ibrăileanu

„Lui Ionel Teodoreanu îi transmit salutul și mulțumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris și pe care le-am citit cu atât mai mare plăcere cu cât eu nu le-aș fi putut scrie niciodată” – Liviu Rebreanu

„Teodoreanu rămâne oricând și oriunde acelaș rapsod inspirat , acelaș vrăjitor care întinerește subiectele cu apa vie a inepuizabilului său lirism ” – Perpessicius

Ce mai poți citi de același autor

La Medeleni, Turnul Milenei, Bal Mascat, Fata din Zlataust, Golia, Secretul Anei Florentin, etc.