CameraÎn Camera, Emma Donoghue tratează elemente foarte delicate, ce trebuie evident asimilate ca lecţii de viaţă, este o carte atipică, în care se vorbeşte despre puterea relaţiei dintre mamă şi fiu,

O poveste despre dragostea maternă și captivitate.

Un roman nominalizat la Man Booker Prize, clasat de The New York Times în topul celor mai bune cărți ale anului 2010.

Pentru Jack, un băiețel în vârstâ de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut și a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citește și învață lucruri despre viață. Noaptea, mama îl inchide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Bătrânul Nick în vizită.

Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Bătrânul Nick a ținut-o captivă timp de șapte ani.

Prin determinare, ingeniozitate și o dragoste uriașă, mama a creat o viață pentru Jack. Dar știe că nu e de ajuns… nici pentru Jack, nici pentru ea însăși. Așa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei și în noroc. Însă nu înțelege cât de puțin pregătită este în realitate pentru ca planul să reușească.

Narată în întregime în limbajul plastic și savuros al lui Jack, băiețelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj și despre legătura profundă dintre părinte și copil.

Povestea o urmăreşte pe Joy, o tânără ce timp de 5 ani a fost ţinută prizonieră de către un bărbat necunoscut într-o cameră. Înainte ca viața să i se schimbe radical, Joy fusese o tânără obișnuită, adoptată și crescută frumos în sânul unei familii normale.

La vârsta de 19 ani a fost răpită și sechestrată de cel ce va deveni ”Bătrânul Nick”.  Închisoarea ei era construită din pereți capitonați cu un strat de plumb pentru efect antifonic, o fereastră în tavan și o ușă care de deschidea doar cu un cod de acces. Joy era violată constant, fapt ce o seacă de dorința de a trăi și de orice speranță de a mai evada, după nenumărate încercări fără izbândă. Rămâne însărcinată de două ori: prima dată având o fetiță care nu supraviețuiește, iar a doua oară aducându-l pe lume pe Jack, care devine centrul lumii ei și noua motivație de a trăi.

Jack, băiețelul-narator din acest roman, împlinește cinci ani, iar singura lume pe care o cunoaște este cea din Cameră; dincolo de ea aflându-se un imens spațiu necunoscut. Pentru Jack, Afară nu există,  singurii prieteni ai lui fiind obiectele din cameră.
Jack și Joy au o rutină în tot ceea ce făc și există prea puține lucruri care o pot altera. Au voie să ceară Cadoul de Duminică, dar trebuia să aibă grijă, nu trebuia să fie prea scump și nu pot cere același lucru de mai multe ori.
În universul lor mai există o persoană a cărei autenticitate și umanitate Jack o pune la îndoială: Bătrânul Nick, bărbatul care apare în Cameră după lăsarea nopții, când copilul trebuie să se ascundă în Dulap.
Jack prezintă realitatea lui, cea pe care mama i-a construit-o cu o grijă și o energie admirabilă, în care băiatul nu cunoaște plictiseala sau trauma, ci doar o copilărie aparent normală alături de o mamă iubitoare și devotată.  Viața de zi cu zi văzută prin ochii lui Jack dezvăluie eforturile incredibile ale mamei  pentru ca băiatul ei să aibă o copilărie cât mai aproape de normalitate, cu jocuri, povești, lecții și exerciții fizice.
În această lume strâmtă și simplificată la extrem, toate lucrurile din Cameră (Masa, Patul, Covorul) capătă o însemnătate covârșitoare, iar denumirile lor devin adevărate nume proprii.
Accentul nu este pus pe acţiune, ci pe relaţia mamă fiu în diferite momente ale vieţii lor. Jack este dependent de mama sa, neavând niciodată contact cu lumea exterioară și necunoscând nimic altceva înafară de singurul lui „pilon de susțiere”, Joy,  însă are o tărie care emoționează orice cititor, căpătând pe parcursul romanului un curaj uimitor cu care o va apăra pe mama sa de orice este nevoie.