Christine Feret-Fleury: Fata care citea in metrou

“ Îi placea dintotdeauna sa miroasa cartile, sa le adulmece, mai ales pe cele cumparate de ocazie – si cartile noi aveau arome diferite, in functie de hartie si cleiul folosit, dar nu spuneau nimic despre mainile care le tinusera, despre casele care le adapostisera: n-aveau inca o istorie […]”

Aparuta la Editura Nemira Fata care citea in metrou este o carte relaxanta, usor de citit, scrisa cu multa delicatete si finete, lucru caracteristic scriitorilor francezi. Este o lectura cu si despre carti, este locul in care intalnesti o multime de oameni diferiti pe care ii uneste aceeasi pasiune: cititul.

Juliette este o tanara domnisora care obisnuieste sa mearga cu metroul din Paris in fiecare zi. Este foarte curioasa sa vada ce citesc cei din jurul ei, fie  ca sunt carti de bucate, de matematica sau romane obisnuite.  Este si ea o cititoare, insa, desi isi cara mereu carti dupa ea pentru a le cititi, sfarseste prin a-i analiza pe cei din jurul sau cu mare interes si curiozitate.

Nu este genul de persoana aventuroasa careia sa ii placa sa incerce chestii noi, dar, intr-o zi, o decizie spontana o face sa  sa coboare cu doua statii mai devreme din metrou si sa o ia pe o ruta ocolitoare in drum spre serviciu. Este momentul in care viata lui Juliette urmeaza sa se schimbe. Dupa ce o intalneste pe Zaide, o copila foarte dragalasa, aceasta o conduce pana la depozitul  tatalui sau, Soliman. Acesta detine o multime de carti pe care le imparte zilnic oamenilor pe strada. Si pentru ca numarul cartilor este foarte mare, Soliman are carausi care sa-l ajute. Impartitul cartilor nu este o treaba usoara, pentru ca atunci cand sunt daruite trebuie sa se potriveasca in vreun fel sau altul persoanei respective.  Juliette accepta sa devina unul din carausi si incepe sa imparta carti peste tot: pe strada, la serviciu, prietenilor.

Momentul cu adevarat culminant de abia acum are loc, cand Soliman o roaga pe Juliette sa aiba grija de fata lui si de depozit pana cand se intoarce el din strainatate. Din ce motiv pleaca si ce urmeaza sa se intample din acest moment vei putea afla doar citind aceasta carte foarte simpatica si prietenoasa.

“ O poveste frumoasa ca un balsam pentru suflet, plina de trimiteri care le fac pofta de citit si celor mai putin entuziasmati de lectura.” –Avantages

“Un roman delicios, care sa ne aduca aminte ca in epoca retelelor de socializare imaginatia e mai importanta decat oricand”- Madame Figaro

“O poveste tandra, cu un strop de nebunie.”- Lire

“Vorbea despre carti ca despre oameni vii-prieteni vechi, adversari redutabili cateodata, unii remarcandu-se ca adolescenti sfidatori, iar altii, ca niste doamne in varsta cosand pe canava in fata focului. Exista in biblioteci, susinea el, savanti artagosi si femei indragostite, furii dezlantuite, ucigasi potentiali, baieti zveliti de hartie intinzand mana unor tinere firave a caror frumusete se dezintegreaza pe masura ce se schimba  cuvintele care o descriu. Anumite carti sunt cai impetuosi, nestruniti,  care te poarta  intr-un galop  navalnic, cu rasuflarea taiata, abia tinandu-te de coama lor. Altele, luntri ce plutesc linistit pe lac intr-o noapte  cu luna plina. Iar altele, temnite.”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Despre autor.

Christine Feret-Fleury a fost editor la Gallimard Jeunesse. In 1996 a debutat ca scriitoare cu o carte pentru copii, La petit tamour, iar in 1999 i s-a tiparit primul volum pentru adulti, Les vagues sont douces commes des tigres, cu care a castigat Premiul Antigona.

Au urmat apoi opt carti, autoarei placandu-i sa-si incerce fortele in diverse genuri si dorind sa experimenteze cat mai mult in materie de literatura.