
Arkadi & Boris Strugațki: Lunea începe sâmbăta
Lunea începe sâmbăta este o carte descrisă ca a fi plină de absurdități și nonsensuri la o primă vedere, însă care ascunde în dedesubturile ei diverse subtilități la adresa Uniunii Sovietice din anii 60′, când aceasta cunoștea o dezvoltare masivă a științei.
Când incredibilul se întâmplă în fiecare zi, iar imposibilul se întâmplă numai duminica!
Publicat în anii ’60, în plin avânt al cercetării științifice sovietice, amintind de lumea lui Gogol și de universul lui Kafka, romanul Lunea începe sâmbăta etalează o fantezie fără margini și un umor irezistibil.
Povestite cu un simț ludic inegalabil, aventurile lui Sașa din Leningrad și activitățile Centrului de Analiză a Noțiunilor Cabalistice Inexplicabile reprezintă pretextul ideal pentru persiflarea regimului comunist și a aberațiilor lui.
Privind spre omul real de lângă noi prin intermediul unei ficțiuni în care umanul este cel mai adesea deformat, capodopera comică a lui Boris și Arkadi Strugațki, cea mai cunoscută carte a celor doi scriitori în țara natală, face elogiul omului de știință pasionat și încrezător, obsedat de fericirea ființei umane.
Cartea urmărește aventura tânărului Privalov Alexandr Ivanovici din Leningrad (Sașa) ca angajat al Centrului de Analiză a Noțiunilor Cabalistice Inexplicabile (CANCI), fiind împărțită în 3 istorii.
Prima istorie, intitulată ,,Agitație în jurul Divanului” începe cu Sașa care ia la ocazie doi autostopiști. Cei doi îl conving să rămână în Soroveț și să lucreze alături de ei la CANCI. Așadar, totul începe la Centrul de Analiză a Noțiunilor Cabalistice Inexplicabile (CANCI), loc ce poartă cititorul în lumea fantastică care zace printre rânduri. El este cazat într-o colibă cu picioare de găină, locuită de un motan vorbitor și plină de diverse obiecte magice, printre ele aflându-se un divan care se dovedește a fi un teleportator de generație veche. Coliba aparține bătrânei vrăjitoare Naina Kievna (Naina însemnând vrăjitoare în rusă), un personaj ușor arțăgos.
,,Motanul Vasili și-a luat concediul de primăvară în vederea căsătoriei. În curând vor apărea din nou în Soloveț pisoiași vorbitori, cu memorie sclerozată pe fond congenital.”
A doua istorie ,,Deșertăciunea deșertăciunilor” subliniază sacrificiul oamenilor de știință care de regulă nu se bucură de zile libere, prin începutul noii slujbe a lui Sașa, chiar în ziua de Anul Nou. Această idee este accentuată chiar de titlul romanului, atrăgând atenția asupra faptului că cercetătorii (cel puțin cei din Uniunea Sovietică a anilor 60′) iși dedicau întreaga viață muncii, neavând șansa de a beneficia de prea mult timp liber.
În departamentele Centrului de Analiză a Noțiunilor Cabalistice Inexplicabile lucrează oameni de știință cu alură de magi și personaje fantastice. Este conturată imaginea omului de știință văzut din perspectiva omului de rând: un magician, un om ale cărui acțiuni au o explicație incertă (științifică) așa că poate fi ușor numită magie.
În a treia istorie ,,Tot felul de desertăciuni” aventura lui Sașa continuă cu un moment palpitant, utilizarea unei mașini a timpului în calitate de voluntar pentru a călători în viitor. Creatorul mașinii este de părere că există o lume impresionantă, în care personaje precum Anna Karenina, Don Quijote și căpitanul Nemo trăiesc, și în care există legi speciale și o mulțime de oameni aparte care o populează.
„Construise o mașină de călătorit în timpurile descrise de literatură. După spusele lui, exista cu adevărat și o lume în care trăiesc și acționează Anna Karenina, Don Quijote, Sherlock Holmes, Grigori Melehov, ba chiar și căpitanul Nemo.”
Cel mai interesant episod este întâmplarea dinspre final, ce pornește cu un papagal care moare și este incinerat, pentru ca a doua zi să fie viu și să moară încă o dată, totul sfârșind prin a da o explicație, sucită și fascinantă în același timp, a meteoritului căzut în 1908 la Tunguska.
Romanul reprezintă o critică la adresa comunismului, o lectură despre psihologia omului de știință în care cei doi frați au presărat o doză optimă de umor efervescent. Cartea face referire la dăruirea sinelui pentru bunăstarea societății, redată prin entuziasmul neobișnuit pentru munca nu doar peste orele de program, ci zi și noapte, fie luni sau sâmbătă sau chiar de sărbători.
Despre autori:
Frații Arkadi și Boris sunt autori ruși evrei de science fiction care au publicat mai multe lucrări împreună. Sunt probabil cei mai cunoscuți scriitori sovietici ai genului științifico-fantastic, având fani numeroși. Munca lor timpurie a fost influențată de Ivan Efremov. Cel mai celebru roman al lor este Picnic la marginea drumului după care Andrei Tarkovsky a realizat filmul Călăuza. Frații Strugațki au fost și încă mai sunt populari în mai multe țări, cum ar fi Polonia, Ungaria, Bulgaria sau Germania. Frații au fost invitați de onoare în 1987 la World Science Fiction Convention, convenție care a avut loc la Brighton, Anglia.
Cartea poate fi achiziționată de pe: https://www.thebookclub.ro