Anne Frank: Jurnalul Annei Frank

”Pentru cineva ca mine, a ține un jurnal e o senzație foarte stranie. Nu numai că n-am mai scris niciodată, dar cred că mai târziu nici eu, nici altcineva nu va fi interesat de efuziunile unei școlărițe de treisprezece ani.”

Apărută la editura Humanitas ,,Jurnalul Annei Frank” este una dintre cele mai reprezentative cărți din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.

Anne Frank era doar o fetiță de 13 ani atunci când a început să își scrie memoriile în propriul jurnal pe care l-a denumit Kitty.  Timp de doi ani, începând cu 6 iulie 1942 și până în 4 august 1944 Anne a fost nevoită să stea ascunsă împreună cu familia ei și încă o familie, în anexa firmei pe care o deținea tatăl acestia, în speranța că vor reuși să scape teferi de cruzimile naziștilor, ei fiind toți evrei. 

Deși acest jurnal este scris de o copilă de doar 13 ani, întâmplările sunt relatate cu o maturitate demnă de o scriitoare de succes. Tocmai de aceea, dacă te aștepți la o carte obișnuită din perioada atrocităților naziste care să se concentreze doar pe întâmplările crude din timpul războiului, vei rămâne rămâne suprins de faptul că Jurnalul Annei Frank nu este acest gen de carte. Deși este un dintre cele mai emblematice cărți ale acelei perioade, ea surprinde, pe lângă scurte trimiteri la război, frămâtările unei fetițe și relatările zilnice asupra vieții ascunse pe care o ducea în anexă alături de ceilalți 7 oameni. 

Din aceste relatări aflăm cât de greu le era să nu facă gălăgie pe timpul zilei pentru  nu fi descoperiți sau cum vara trebuiau să stea cu geamurile închise din același motiv. 

Anne era o fire activă căreia îi lipseau natura, prietenii și libertatea. Deși o avea pe sora ei și pe copilul celeilalte familii cu care putea vorbi, ea prefera să se refugieze în jurnal și să se dedice scrisului, deoarece se simțea neînteleasă de cei din jurul său, iar din punctul ei de vedere ,,hârtia are mai multă răbdare decât oamenii.”

 Din păcate, în 1944 cei 8 sunt arestați și deportați în lagărele de concentrare,  singurul supraviețuitor fiind tatăl Annei, Otto, care îi va publica ulterior jurnalul.

Este o carte impresionantă care trebuie adăugată pe lista cărților care trebuie citite cel puțin o dată în viață. 

Jurnalul Annei frank poate fi achiziționat de pe TheBookClub

„Era o tânără scriitoare minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parcă ai vedea, la viteză mărită, un film cu un făt care capătă brusc chip şi începe să stăpânească lucrurile… dintr-odată, descoperă reflecţia, brusc, face portrete, schiţe de personaje, şi iată lungi întâmplări complicate, povestite atât de frumos, încât par să aibă în spate zeci de ciorne. Şi fără intenţia otrăvită de-a fi interesantă sau profundă. Este ea însăşi… Ardoarea, spiritul care o animă  mereu activ, punând mereu lucrurile în mişcare… E ca o surioară pasională a lui Kafka, este fetiţa lui pierdută.“ –Philip ROTH, The Ghost Writer

Citate preferate:

• ,,Seara, când stau culcată în pat și-mi termin rugăciunea spunând: Îți mulțumesc pentru tot ce-i bun, drăguț și frumos, jubilez în sinea mea. Atunci mă gândesc la „ce-i bun” în clandestinitate, la sănătatea mea și la întreaga mea ființă, la ce are drăguț Peter, la ce-i încă mic și fragil și căruia noi încă nu îndrăznim să-i dăm un nume, iubire, viitor, fericire și la „ce-i frumos”, asta însemnând lumea, natura și frumusețea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună. Atunci nu mă gândesc la toate nenorocirile, ci la frumusețea încă prezentă. În asta constă în bună măsură diferența dintre mama și mine. Sfatul ei împotriva melancoliei este: <<Gândește-te la toate nenorocirile din lume și fii fericită că nu treci tu prin ele>>. Sfatul meu este: <<Ieși afară, mergi în câmp, în natură și soare. Ieși afară și încearcă să regăsești fericirea în tine. Gândește-te la tot ce-i frumos în tine, în jurul tău și fii fericită!>>.”
• ,,Nu pot să-mi imaginez prea bine cum poate cineva să spună „sunt slab” și să continuie să rămână slab. Păi dacă știi asta, de ce nu reacționezi, de ce nu-ți formezi caracterul? Răspunsul a fost: <<Pentru că așa e mai comod>>.”
• ,,Când ești singur și nefericit sau trist, încearcă și tu odată, pe o vreme la fel de frumoasă, să privești din pod lumea de-afară. Nu casele și acoperișurile, ci cerul. Câtă vreme te poți uita fără teamă la cer, vei ști că lăuntric ești pur și că, orice-ar fi, îți vei regăsi fericirea.”
• “Iubirea, ce este iubirea? Cred că iubirea este ceva ce nu se poate traduce în cuvinte. Iubire înseamnă să înțelegi pe cineva, să ții la cineva, să împărtășești cu el fericirea și necazul. Și la toate astea se adaugă mai devreme sau mai târziu și iubirea fizică. Ai împărțit ceva, ai ofericit ceva, ai primit ceva. Și dacă te căsătorești sau nu, dacă ai copil sau nu, dacă ți-ai pierdut onoarea sau nu, toate astea nu conteacă dacă știi că pentru tot restul vieții ai pe cineva lângă tine care te înțelege și pe care nu trebuie să-l împarți cu nimeni.”