Visul lui Jung și scrierea ultimei sale cărți

Prima și singura operă a lui Carl Gustav Jung adresată publicului larg, cartea Omul și simbolurile sale scrisă în colaborare cu discipolii săi M.-L. Von Franz, Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi și Aniela Jaffé, s-a născut într-una dintre cele mai neobișnuite conjuncturi. Când celebrul analist a primit de la jurnalistul John Freeman propunerea de a-și sintetiza teoriile într-o carte, acesta l-a refuzat ferm pe prietenul său.

Publicată recent de Editura Trei în colecția Misterele inconștientului colectiv, cartea există datorită unui element care a schimbat radical decizia lui Jung: un vis avut după întâlnirea cu Freeman. El a visat că, în loc să stea în biroul său împreună cu psihiatri și doctori celebri care îl vizitau din toate colțurile lumii, se afla într-un spațiu public, adresându-se unei mulțimi. Oamenii îl ascultau fascinați, înțelegând ce le spunea… Astfel, el a revenit asupra răspunsului negativ, cu condiția unei colaborări și ca întregul demers să fie coordonat de John Freeman, în calitatea sa de „nespecialist” în domeniul psihologiei sau al analizei. Jurnalistul notează acest eveniment, subliniidu-i însemnătatea: „Atunci când am povestit visul lui Jung (…) nu am descris ceva magic și nici nu am susținut că Jung s-ar fi aventurat în ghicirea viitorului. Am vrut doar să vă povestesc, în termeni simpli ai experienței cotidiene, cum a fost <sfătuit> de către propriul inconștient să reconsidere o decizie inadecvată, luată cu partea conștientă a minții sale”.

De ce a fost atât de important pentru Jung acest vis? De ce, datorită lui, a acceptat o muncă atât de dificilă, refuzată mai ales din cauza vârstei înaintate și a sănătății precare, dedicându-și apoi, fără să știe, ultimul an din viață, ultimei sale cărți? De ce visele au o importanță atât de mare și o legătură atât de strânsă cu viața noastră cotidiană?

Răspunsurile se află chiar în paginile cărții, pentru că Omul și simbolurile sale înseamnă, în primul rând, o expunere a conceptele jungiene, în special a visului, și a modului cum celebrul analist a dezvoltat teorii noi de-a lungul carierei sale. Printre acestea s-a numărat importanța relației omului cu inconștientul său, văzut de Jung ca o lume vitală, un univers bogat și profund. În opinia sa, acesta se exprimă prin simboluri și este o instanță vie, la fel de prezentă în acțiunile de zi cu zi ca și comportamentele conștiente, influențând mai mult decât credem deciziile luate rațional.

„Omului îi place să creadă că este stăpânul sufletului său. Dar câtă vreme nu este capabil să își controleze stările sufletești și emoțiile sau să fie conștient de miliardele de moduri secrete prin care factorii inconștienți se insinuează în planurile și deciziile sale, în mod cert nu își este propriul stăpân”, spune Jung. Esența filosofiei sale este aceea că omul devine cu adevărat întreg, calm și fericit în momentul (și numai atunci) în care procesul individuării este complet, când conștientul și inconștientul au învățat să conviețuiască în pace și să se completeze unul pe altul. Iar una dintre căile de acces și de cunoaștere a inconștientului și, de asemenea, și unul dintre modurile în care acesta comunică cu zona conștientă este visul.

După propriile experiențe și cu pacienții săi, Jung a ajuns la concluzia că, dincolo de asocierile libere pe marginea visului, conținutul în sine are o importanță vitală în cunoaștere. „Am început să mă gândesc dacă nu cumva ar trebui acordată mai multă atenție formei și conținutului în sine din vis decât asocierilor libere care ne conduc, printr-o înlănțuire de idei, la niște complexe la care se poate ajunge, la fel de simplu, și prin alte metode. Acest gând nou a fost un punct de cotitură în dezvoltarea psihologiei mele”, privind visul „ca pe o expresie integrală, importantă și personală a inconștientului individului. Este la fel de reală ca orice alt fenomen propriu individului(…) În mod frecvent, prin vis, inconștientul îi oferă individului sfaturi sau îl ghidează într-un mod ce nu poate fi realizat în alt fel”.

Din experiența sa avută în călătorii, cu un trib din Africa, a descoperit că atât oamenii primitivi, cât și omul modern împărtășesc o credință comună: deși au vise, acestea nu au nicio semnificație, pentru că nu au niciun înțeles pentru mintea conștientă. „Dar chiar și omul civilizat poate observa uneori că visul (pe care poate să nici nu și-l amintească) îi poate schimba starea emoțională în bine sau rău”, concluziona acesta.

Care este cheia de descifrare a acestora, ce simboluri ascund visele, cum devin o cale de comunicare a individului cu sine și ce exemple de vise interpretate dau Jung și colaboratorii săi, veți descoperi în cele cinci capitole ale cărții Omul și simbolurile sale, publicată la Editura Trei.