#rândurimotivaționale: 20 de citate de Christophe Andre
- Este o altă dovadă de iubire, poate şi mai frumoasă încă: să-i spui celuilalt că îl iubeşti destul de mult pentru a-i dori ca fericirea lui să dureze chiar şi după moartea ta, chiar şi fără tine. Chiar şi cu altcineva.
- Fericirea deschide inima. Melancolia deschide ochii. Nu mai căuta: ai nevoie de amândouă.
- Fericirea stă în legătură. Să nu uiţi niciodată: eşti legat de întreaga omenire.
- Dacă nu ar exista decât un singur cuvânt pentru a vorbi despre fericire, acela ar fi astăzi.
- Ce-ai făcut azi pentru semenul tău? Mai multe zile la rând, adorm cu regularitate punându-mi această întrebare. Rezultatul este foarte interesant pentru mine.
- Pesimişti: soarele îi face să se gândească la ploaie; dimineaţa, la noapte; duminica, la luni. Ce viaţă!
- Strămoşii noştri aduceau mulţumiri cu mai multă uşurinţă decât noi: pentru ei, a avea de mâncare, a trăi în pace, a fi sănătos sau a rămâne pur şi simplu în viaţă, toate acestea ţineau de o mare şansă sau mai curând de bunăvoinţa divină.
- Să înfrunţi dificultatea: asta, o ştii. Dar să inviţi în tine graţia şi frumuseţea? De zece ori pe zi, opreşte-te ca să sărbătoreşti o mică fărâmă de viaţă.
- Plăcerea este o mângâiere; fericirea este o tulburare liniştită provocată de această mângâiere, atunci când îi conştientizăm sensul şi efectul. Mângâierea agreabilă a vântului de vară pe obrazul meu: plăcere. Conştientizare a tot ce înseamnă acest vânt (sunt în viaţă, este vară, e plăcut, am un trup): fericire.
- A ne bucura de fericirea celorlalţi este un lucru bun: aceasta arată că am înţeles două fenomene importante. Primul este acela că invidia şi gelozia sunt suferinţe inutile. Al doilea fenomen este acela că fericirea celorlalţi este întotdeauna o veste bună pentru noi: ea nu ne ia nouă nimic şi înfrumuseţează lumea.
- Dumnezeu, după toate aparenţele, doreşte ca noi să putem totuşi să ne bucurăm de o adiere de fericire aici, pe pământ. Altminteri, de ce ar încuraja virtutea, care aduce fericire pentru sine şi pentru ceilalţi?
- Suntem astfel pe drumul cel bun atunci când ne străduim: 1) să nu ne focalizăm asupra noastră, ci să ne deschidem, cât mai bine cu putinţă, asupra lumii înconjurătoare; 2) să revenim neobosit la „prezenţa în prezent”, în timp ce ruminaţiile şi neliniştile noastre ne îndepărtează de el nu mai puţin neobosit; 3) să cultivăm, iarăşi şi iarăşi, cât mai bine ne permite viaţa, cât mai multe emoţii pozitive cu putinţă.
- Fericirea este ca firul de iarbă: chiar şi atunci când nenorocirea a betonat totul, a asfaltat totul, sfârşeşte prin a răsări şi a-şi găsi o trecere către soare.
- Timpul fericirii este cel al dispariţiei dorinţei: avem în momentul acela tot ce ne trebuie. Chiar dacă acest „tot” nu reprezintă mare lucru: o rază de soare, râsul unui copil, o carte care ne face inteligenţi, şi clipa aceea în care suntem fericiţi ne ajunge.
- Ca să te schimbi, important nu este ceea ce ştii, ci ceea ce faci: asta se numeşte efort.
- Fericirea este, deci, făcută din plenitudine („Am ce îmi trebuie!”) şi din starea de linişte („Nu am nevoie de nimic mai mult!”).
- Este întotdeauna posibil să învăţăm ce este fericirea, chiar dacă nu a fost limba noastră maternă…
- Dorinţa este ca o mâncărime; fericirea, ca o levitaţie: nu mai avem nevoie de nimic; doar poftă ca ea să continue.
- Învăţarea prin imitarea modelelor este una dintre cele mai puternice care pot exista. Este în mod special adevărat pentru fericire şi pentru aptitudinea de a trece prin viaţă.
- Când suntem copii, modelele noastre sunt părinţii, dascălii, prietenii noştri. Mai ales părinţii noştri, bineînţeles, chiar şi numai datorită timpului petrecut cu ei şi importanţei lor simbolice. Şi, desigur, ceea ce învăţăm de la ei despre fericire nu ne vine de la recomandările lor, ci de la comportamentele şi reacţiile lor personale.
Your May Also Like
