Citeste si descopera lumea cartilor
There's a life in every book
nobel prize
Cultura si civilizatie

Premiul Nobel pentru literatură: de la începuturi până în prezent

nobel-prize-award-overview

Premiile Nobel au fost create de savantul și omul de afaceri suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei. Prin testamentul său, Nobel a pus bazele unei fundații care, folosind veniturile imensei sale averi să ofere în fiecare an „premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanității”.

Premiul Nobel pentru Literatură este acordat de catre Academia Suedeza anual unui scriitor care, cu cuvintele lui Alfred Nobel, a produs „cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică”. „Opera” în acest caz se referă în general la lucrarile autorului pe total, nu neaparat la o singura lucrare , deși anumite creatii sunt uneori citate în decernări, ocupand un loc mai special in opera laureatilor.

Pentru fiecare domeniu Nobel, pana la cateva mii de cereri de nominalizare sunt trimise anual iar cincizeci de propuneri sunt admise de catre Academie, după care sunt examinate de către Comitetul Nobel. Până în luna aprilie, Academia îngustează cercul la aproximativ douăzeci de candidați și până in vara fiecarui an lista se reduce la cinci nume. În luna octombrie a anului, membrii Academiei votează, iar candidatul care primește mai mult de jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură. Procesul este similar celorlalte Premii Nobel – pentru chimie, fizica, economie, medicina si pace. Câștigătorul primește și o medalie de aur și o diplomă Nobel, dar şi o sumă de bani care a variat de-a lungul timplui.

Premiul Nobel a condus de-a lungul timpului si la cateva controverse si a trecut prin momente interesante, primind critici chiar din partea laureatilor. In special pentru domeniul literaturii, pentru că în suedeza originală cuvântul idealisk poate fi tradus fie ca „idealistic”, fie „ideal” acest criteriu a ridicat ceva dificultati in selectia castigatorilor premiului pentru literatura. In timp însă formularea a fost interpretată cu mai multă flexibilitate, iar premiul este acordat, in general, pentru merit literar de durată.

In anul 1964 Jean-Paul Sartre a devenit primul care refuza premiul Nobel, fiind urmat in 1973 de Lê Ðúc Tho care a refuzat premiul Nobel pentru Pace. Niciunul dintre aceste refuzuri insa nu au criticat direct in vreun fel sistemul Nobel, ci au avut la baza considerente si valori personale ale laureatilor. Tho a explicat ca in ciuda eforturilor sale merituase de a aduce pacea in Vietnam tara nu era inca in pace si deci premiul oferit nu i se cuvenea. Iar Sartre a explicat refuzul prin viziunea sa fata de actul de a scrie, desi mai tarziu urma sa ofere celor de la BBC int-un interviu si cateva motive mai putin „politically correct” si mai degraba politice. Iata o parte din raspunsul dat oficial Academiei: „The personal reasons are these: my refusal is not an impulsive gesture, I have always declined official honors. In 1945, after the war, when I was offered the Legion of Honor, I refused it, although I was sympathetic to the government. Similarly, I have never sought to enter the Collège de France, as several of my friends suggested.This attitude is based on my conception of the writer’s enterprise. A writer who adopts political, social, or literary positions must act only with the means that are his own — that is, the written word. All the honors he may receive expose his readers to a pressure I do not consider desirable. If I sign myself Jean-Paul Sartre it is not the same thing as if I sign myself Jean-Paul Sartre, Nobel Prizewinner.”

Desi distincția continuă să genereze unele controverse, pentru ca multe  nume faimoase în literatură sunt uneori neglijate în favoarea unora mai puțin vehiculate, ceea ce cred că este important de observat este că Academia Suedeză pare să acorde o atenţie deosebită originalităţii perspectivei sau atmosferei surprinse in creatiile premiate. Inovatia este un criteriu important si pentru celelalte domenii ale premiilor Nobel. Probabil ca una din cele mai elocvente dovezi este recunoastere oferita lui Marie Curie, prima femeie laureata Nobel si singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). Din punct de vedere al talentului scriitoricesc, fiecare dintre laureaţi a adus in literatura universală o marcă epică specială sau un stil reprezentativ, fie a tratat cu dedicaţie teme sau subiecte importante pentru umanitate, prin creaţiile sale. Eu as spune ca, la sfarsitul zile, premiul Nobel este o distincţie care ii face pe fiecare dintre autori sursa unei experienţe a lecturii pe care merită din plin să o explorăm. Şi că, la fel ca ăn cazul faimoaselor premii OSCAR ale Acedemiei Americane de Film, trebuie să înţelegem şi că, precum orice artă, literatura şi analiza ei implică o doză de subiectivism. Si să tratăm Nobelul pentru literatură in primul rând ca pe o oportunitate de a ne indrepta atenţia spre o lectură cel puţin specială.

Iată care sunt câştigătorii premiului Nobel din anul 1901, de la prima sa ediţie, până în prezent (iata aici ceremonia de decernare a premiilor Nobel din 2014).  Pe câţi dintre aceşti autori i-ai citit? Iată o posibilă rezoluţie pentru anul următor, să citim mai mult din literatura Nobel.

Anul – Autorul  – Tara de origine

1901 Sully Prudhomme, Franța
1902 Theodor Mommsen, Germania
1903 Bjørnstjerne Bjørnson, Norvegia
1904 Frédéric Mistral, Franța
José Echegaray y Eizaguirre, Spania
1905 Henryk Sienkiewicz, Polonia
1906 Giosuè Carducci, Italia
1907 Rudyard Kipling, Regatul Unit
1908 Rudolf Christoph Eucken, Germania
1909 Selma Lagerlöf, Suedia
1910 Paul Heyse, Germania
1911 Maurice Maeterlinck, Belgia
1912 Gerhart Hauptmann, Germania
1913 Rabindranath, Tagore India
1915 Romain Rolland, Franța
1916 Verner von Heidenstam, Suedia
1917 Karl Adolph Gjellerup, Danemarca
Henrik Pontoppidan ,Danemarca
1919 Carl Spitteler, Elveția
1920 Knut Hamsun, Norvegia
1921 Anatole France, Franța
1922 Jacinto Benavente, Spania
1923 William Butler Yeats, Irlanda
1924 Władysław Reymont, Polonia
1925 George Bernard Shaw, Irlanda
1926 Grazia Deledda, Italia
1927 Henri Bergson, Franța
1928 Sigrid Undset, Norvegia
1929 Thomas Mann, Germania
1930 Sinclair Lewis, Statele Unite
1931 Erik Axel Karlfeldt, Suedia
1932 John Galsworthy, Regatul Unit
1933 Ivan Alexeevici Bunin, Rusia (în exil)
1934 Luigi Pirandello, Italia
1936 Eugene O’Neill, Statele Unite
1937 Roger Martin du Gard, Franța
1938 Pearl S. Buck, Statele Unite
1939 Frans Eemil Sillanpää, Finlanda
1944 Johannes Vilhelm Jensen, Danemarca
1945 Gabriela Mistral, Chile
1946 Hermann Hesse, Elveția
1947 André Gide, Franța
1948 T. S. Eliot, Statele Unite/ Regatul Unit
1949 William Faulkner, Statele Unite
1950 Bertrand Russell, Regatul Unit
1951 Pär Lagerkvist, Suedia
1952 François Mauriac, Franța
1953 Sir Winston Churchill, Regatul Unit
1954 Ernest Hemingway, Statele Unite
1955 Halldór Laxness, Islanda
1956 Juan Ramón, Jiménez Spania
1957 Albert Camus, Franța
1958 Boris Leonidovici Pasternak (a fost fortat de Uniunea Sovietica sa refuze premiul), Rusia
1959 Salvatore Quasimodo, Italia
1960 Saint-John Perse, Franța
1961 Ivo Andric, Iugoslavia
1962 John Steinbeck, Statele Unite
1963 Giorgos Seferis, Grecia
1964 Jean-Paul Sartre, (a refuzat premiul) Franța
1965 Mihail Șolohov, Rusia
1966 Șemuel Iosef Agnon, Israel
Nelly Sachs, Germania
1967 Miguel Ángel Asturias, Guatemala
1968 Yasunari Kawabata, Japonia
1969 Samuel Beckett, Irlanda
1970 Alexandr Soljenițîn, Rusia
1971 Pablo Neruda, Chile
1972 Heinrich Böll, Germania (Vest)
1973 Patrick White, Australia
1974 Eyvind Johnson, Suedia
Harry Martinson, Suedia
1975 Eugenio Montale, Italia
1976 Saul Bellow, Canada/ Statele Unite
1977 Vicente Aleixandre, Spania
1978 Isaac Bashevis Singer, Statele Unite
1979 Odysseas Elytis, Grecia
1980 Czesław Miłosz, Polonia/ Statele Unite
1981 Elias Canetti, Regatul Unit
1982 Gabriel García Márquez, Columbia
1983 William Golding, Regatul Unit
1984 Jaroslav Seifert, Cehoslovacia
1985 Claude Simon, Franța
1986 Akinwande Oluwole Soyinka, Nigeria
1987 Iosif Brodski, Rusia/ Statele Unite
1988 Naguib Mahfouz, Egipt
1989 Camilo José Cela, Spania
1990 Octavio Paz, Mexic
1991 Nadine Gordimer, Africa de Sud
1992 Derek Walcott, Sfânta Lucia
1993 Toni Morrison, Statele Unite
1994 Kenzaburo Oe, Japonia
1995 Seamus Heaney, Irlanda
1996 Wisława Szymborska, Polonia
1997 Dario Fo, Italia
1998 José Saramago, Portugalia
1999 Günter Grass, Germania
2000 Gao Xingjian, Franța/ China
2001 Vidiadhar Surajprasad Naipaul, Regatul Unit
2002 Imre Kertész, Ungaria
2003 John Maxwell Coetzee, Africa de Sud
2004 Elfriede Jelinek, Austria
2005 Harold Pinter, Regatul Unit
2006 Orhan Pamuk, Turcia
2007 Doris Lessing, Regatul Unit
2008 Jean-Marie Gustave Le Clézio, Franța / Mauritius
2009 Herta Müller, Germania / România
2010 Mario Vargas Llosa, Peru / Spania
2011 Tomas Tranströmer, Suedia
2012 Mo Yan, China
2013 Alice Munro, Canada
2014 Patrick Modiano, Franța

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Shares