Citeste si descopera lumea cartilor
There's a life in every book
Gustav Klimt The Kiss
Autori romani

Liviu Rebreanu: Adam si Eva

Adam si Eva Liviu RebreanuCine vrea să explice „totul” prin cuvinte, ajunge curând să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înțelege.

Fiecare carte citită, răsfoită are, la nivelul conștientului sau subconștientului, un anumit impact asupra evoluției unei persoane. La fel și oamenii cu care intrăm în contact, pe care îi alegem să ne fie alături și să ne influențeze. La urma urmei, cărțile sunt precum acele persoane introvertite care-și făuresc trăirile, poveștile, visele într-o lume accesibilă doar apropiaților, celor ce împărtășesc un interes similar și dispuși oricând să-și conteste convingerile și limitele.

Adam și Eva mi-a intrat în suflet o dată cu Lorelei, a lui Ionel Teodoreanu. Le-am citit în paralel datorită experiențelor, trăirilor și stilurilor diferite pe care cărțile le mistifică. Stilul sobru, relaxat și calculat al lui Rebreanu echilibra modul lui Teodoreanu, parcă simplu, pur și plin de emoții.

Raționalitatea, pasiunea pentru filozofie, curiozitatea și speranța umană fac din Adam și Eva o capodoperă care ar trebui găsită pe raftul bibliotecii din locuința fiecăruia. Deși Rebreanu își drămuiește povestea și ideile cu un firav tragism, cumva, cartea reușește să inspire speranță și să transmită mesajul unei „societăți„ guvernate de alte reguli, în care oamenii sunt interconectați și luptă pentru același ideal: regăsirea și împlinirea prin iubire.

Am trăit povestea, poveștile din Adam și Eva într-un mod contemplativ, meditativ, ușor distanțat. Trebuie să și recunosc că am fost puțin dezamăgită din cauza modului ușor agale al ideilor și faptului că de cele mai multe ori aveam senzația că totul se întâmplă într-o clipă și că o dată cu această clipă fuge și viața personajelor. Dar așa este, viața fuge într-o clipită, chiar și atunci când ai șapte vieți la dispoziție, toate aleargă prea repede.

Adam și Eva este pentru cei care cred că dacă dragoste nu e, nimic nu e, pentru cei care aleg să creadă în suflete pereche și în … reîncarnare. Cartea se concentrează pe dimensiunea metempsihică a ființei și căutarea permanentă a dragostei. Personajul principal, bărbatul, partea masculină a ființei androgine, traversează cu ajutorul unor măști existențiale de-a lungul a șapte vieți lumi exotice, barbare, perioade revoluționare și moderne cu singurul scop de a se împlini prin iubire și de a-și reîntregi ființa cu partea feminină. Mai jos am ales un fragment din carte în care se află întreaga esență a cărții. Vă îndemn să o citiți pentru a vedea cum teoria de mai jos se aplică viață cu viață, pagină cu pagină, dintr-o poveste în alta poveste.

Dar atomul material e echilibrul dintre două energii, în atomul spiritual echilibrul îl formează două principii. Echilibrul principiilor e spiritualitatea. Când atomul se rupe în planul spiritual, echilibrul i se frânge, principiile se diferențiază și se prăbușesc în planul material. Timpul şi spaţiul devin realităţi pentru părţile întregului, începe viaţa materială. Cele două principii însă rămân esența spirituală și în transformările pe care le îndură ca animatori materiali. Spiritul pur palpită în ele ca un ideal spre care râvnesc necontenit, întoarcerea în planul spiritual totuși e imposibilă până ce nu vor redobândi, prin unire, echilibrul pierdut. Râvna lor spre idealul spiritual se concretizează astfel în penibila încercare de a se regăsi și de a se reuni.
În planul material, cele două principii reprezintă infinitele forme ale pozitivului și negativului, care, pe treptele mai de sus ale scării vieții,se numesc masculin și feminin. Când principiul își recunoaște originea, apare sufletul și omul! Iată acuma un atom spiritual pierzîndu-şi echilibrul. Cele două principii se diferențiază îndată în două suflete, bărbat și femeie, sortite de-acum vieții materiale. Urmează căi diferite spre aceeaşi ţintă. Trebuie să treacă prin toate planurile existențe pământești, purtând pretutindeni dorul lor de unire și permanenta nostalgie după lumea spirituală; în clipa când sufletul gol se întrupează, începe viața omului. Pentru suflet e încercarea supremă, încătuşat complet în coaja materială, trebuie să-şi recucerească anevoie cunoştinţa de sine, să urmeze supus legile vieţii materiale. Mereu trează stăruie doar trebuința de-a găsi perechea lui de echilibru. Bărbatul şi femeia se caută în vălmășagul imens al vieții omenești. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie, din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconștientă și irezistibilă, e însuși rostul vieții omului. Pentru a înlesni căutarea aceasta se fac, se refac și se desfac toate legile și convențiile morale și sociale, tot ceea ce se numește emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminiscenţa originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul bărbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituală. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc.

Despre autor

În Maieru am trăit cele mai frumoase şi mai fericite zile ale vieţii mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. – Liviu Rebreanu

Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite şi ale ştiinţei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat, Poveştile ardeleneşti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume. – Liviu Rebreanu

În Prislop am luat contact cu ţăranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferinţele şi visurile lui – lucruri care aveau să treacă mai târziu în literatura mea … – Liviu Rebreanu

Dacă Sadoveanu e rapsodul literaturii române moderne, Rebreanu este romancierul ei. – George Călinescu

Ce mai poți citi de același autor

Ciuleandra, Răscoala, Gorila, Pădurea Spânzuraților, Ion.

This article has 1 comment

  1. Bookish

    Primul citat prin care începi recenzia mi l-am notat şi eu pe caiet, în liceu, când am început să scriu impresii despre cărţi. Nu mi-a plăcut atât de mult ca „Lorelei”, dar ţin minte că m-a marcat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Shares