Citeste si descopera lumea cartilor
There's a life in every book
extremely loud and incredibly close
Autori internationali

Jonathan Safran Foer: Extrem de tare şi incredibil de aproape

extrem-de-tare-si-incredibil-de-aproapeAceasta este povestea micului Oskar Schell cu minte sclipitoare şi a familiei sale. Scrisa simplu, uşor de urmărit, dar foarte sensibilă şi alertă. Oskar ne primeşte in viaţa lui astfel:

„Draga cititorule,
Ma numesc Oskar si sunt inventator, astrofizician si fan Beatles. Am noua ani.
Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriasul bunicii e mut si are palmele tatuate cu DA si NU. In camera lui tati am gasit o cheie pe care am de gand s-o incerc in toate incuietorile din New York. Stiai ca acum sunt mai multi oameni vii pe pamant decat au fost vreodata? Adica, daca ar vrea toti sa-l joace pe Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii! Asta e povestea mea, pe care n-am de gand sa ti-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine ca m-ai intalnit!”

Extrem de tare și incredibil de aproape (Extremely Loud and Incredibly Close) este un roman scris de tânărul autor american Jonathan Safran Foer, despre trauma, doliu, despre iubirea si relatiile familiale si impactul lor puternic asupra fiecarui individ, mai mare sau mai mic.  Naratorul principal al cărții este băiatul de nouă ani pe nume Oskar Schell. Copilul descoperă o cheie într-un vas care a aparținut tatălui său mort în atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA, iar această descoperire va fi inspiraţia pentru a porni intr-o căutare în jurul orașului New York după informații despre misterioasa cheie prin care încearcă să păstreze vie memoria tatălui și să-l simtă mai aproape. Prin vocea lui Oskar, inocenţa şi curiozitatea copilăriei, cu întrebările şi ideile năstruşnice, se amestecă ușor claustrofobic cu duritatea realităţii şi dramele familiale.

Romanul are şi o narațiune paralelă care în cele din urmă converge cu povestea principală: o serie de scrisori scrise de bunicul lui Oskar tatălui Oskar, Thomas, și de bunica lui Oskar pentru copil. Scrisorile scrise de bunicul lui Oskar explica trecutul său în al Doilea Război Mondial, prima lui dragoste și căsătoria sa cu bunica lui Oskar. Scrisorile scrise de bunica explica trecutul ei şi relaţia problematică cu bunicul lui Oskar, dar mai ales cât de important este să Oskar pentru ea.

Acțiunea propriu-zisă are loc  în 2003 când Oskar găsește cheia într-un plic pe care tatal sau a scris Black si pentru a-i găsi incuietoarea  incepe să exploreze zilnic New York-ul și dezvoltă un plan complex de cercetare pentru a-și duce misiunea la final. Această vânătoare a comorii are un rol iniţiatic pentru protagonistul romanului, care iţi va depăşi temeri sau limitări pe parcurs, ca interacţiunea cu alţi oameni sau traversarea podurilor.
Pe parcursul romanului vom petrece câte ceva timp in vieţile mai multor personaje episodice din labirintul cheii cu nume de cod Black. Iar mama, bunica, domnul A. Black, Abby, William si chiar chiriașul mut al bunicii lui Oskar, cel care are tatuat pe mâini cuvintele da și nu pentru a conversa cu cei din jur mai usor și despre care vom afla spre finalul cărţii că  are un rol mult mai important in viaţa lui Oskar, fiecare va contribui la drumul pe care il parcurge micutul in cautarea de raspunsuri: caci raspunsul cheii rătăcite poartă în spate un răspuns mult mai tragic, despre felul in care un copil face fata pierderii unui parinte. Ce este interesant in romanul lui Foer este ca face apel in cartea sa si la latura vizuală, insoţind firul epic cu imagini reprezentative pentru acțiune – fotografiile făcute de Oskar, mesajele scrise de bunicul său, însemnările cu un pix pe un text vechi, subliniind greşelile din acesta, sau cele 3 pagini albe, fără nimic pe ele, care induc şocul pe care şi personajul care le-a descoperit il are.  In era continutului vizualul, alegerea aceasta reuşeste să asigure autenticitatea şi să creeze puternic legătura afectivă dintre cititor şi micul Oskar.
Recunosc ca titlul cărţii este ceea ce m-a oprit in fata raftului din librarie cand am cumparat cartea, inainte sa apara si ecranizarea ei. Citind romanul vei descoperi cele doua segmente ale titlului, extrem de tare si incredibil de aproape, sunt rostite chiar de Oskar, care de altfel foloseste cuvintele extrem si incredibil de mai multe ori in contexte diferite de-a lungul aventurii sale de cateva luni. Exista 3 paliere ale seminificaţiei titlului: in primul rând, simptomele de autism ale micului Oskar il fac hipersensibil la ceea ce se intampla in jurul sau, astfel incat multe lucruri ajung sa para extrem de zgomotoase sau de puternice pentru el. Apoi, tragicul eveniment al morţii tatălui său in timpul atacurilor din 11 septembrie reprezintă pentru universul lui Oskar un cutremur extrem de tare şi cu impact imens, atat de aproape de el. Şi nu în ultimul rând, cele două epitete descriu probabil la modul general relaţia dintre copil şi tatăl său, in memoria căruia parcurge curajos un itinerariu intortocheat, cu puţin ajutor de la oamenii din jurul său in forme diferite, dar mai ales prin mintea şi ambiţia proprie şi cu sfaturile tatălui său alături.

Multe din remarcile lui Oskar vor fi delicioase. Altele vor fi emoţionate până la lacrimi. Oskar nu va vorbi despre suferinţa sa interioară, dar ea transpare inteligent pe parcursul romanului şi copilul ii face faţă cu inocenţă, simplitate şi un joc captivant de sensibil printre oameni, provocari, incercari. La finalul caruia intelegem ca fericirea vine trecat prin tristete, uneori, si ca acesta este un drum firesc. „Nu te poți apăra de tristețe fără să te aperi de fericire.”

De ce să citeşti?

Pentru că te vei delecta cu o lectură plăcută scrisă ca prin ochi de copil. Dar o lectură sensibilă care iti va arata ca viata este presarata cu momente triste, pentru unii la varste fragede si prea mari pentru a fi indurate, parca. Dar in jur, exista intotdeaun sanse si exista bucurie. Ceea ce trebuie sa facem este sa ne gasim drumul spre ele, intr-un fel sau altul. „Îmi place să-i văd pe oameni regăsindu-se, poate că ăsta-i un lucru prostesc, dar ce pot să zic, îmi place să văd oameni alergând unul spre altul, îmi plac săruturile şi lacrimile, îmi plac nerăbdarea, poveștile pe care gura nu le poate spune destul de repede, urechile care nu sunt suficient de mari, ochii care nu pot cuprinde dintr-odată schimbarea, îmi plac îmbrățișarea, regăsirea, momentul în care încetează dorul de cineva, stau deoparte, cu o cafea, şi scriu în caietul meu, studiez orarele de zbor pe care deja le-am memorat, observ, scriu, încerc să nu-mi aduc aminte de viața pe care n-am vrut s-o pierd, dar pe care am pierdut-o şi de care trebuie să-mi amintesc, când sunt aici, mi se umple inima de bucurie, chiar dacă bucuria asta nu e a mea, iar la sfârșitul zilei îmi umplu valiza de știri vechi.”

Pentru ca vei citi un roman care arata cum viata unui copil poate schimba alte vietile din jur si cum indiferent de greutati, trebuie sa gasim calea de a le infrunta si depasi.

Despre autor

Jonathan Safran Foer s-a născut în 1977, la Washington, D.C. Studiază literatura şi filozofia la Princeton University, unde ia mai multe premii de creative writing şi este remarcat de scriitoarea Joyce Carol Oates, iar în 2000 i se acordă premiul Zoetrope.

JS Foer este vazut ca un adevarat fenomen literar inca de la succesul cu care a fost intampinat primul sau roman, cu accente autobiografice, “Everything Is Illuminated”. Americanul de origine iudaica a dat lovitura pe piata literara cu debutul sau in proza, personaje ca Alexander Perchov sau alter ego-ul autorului facand ocolul lumii, fiind astfel iubite sau criticate de nenumarati cititori.  In 2005, la 3 ani de la debut, publica cel de-al doilea roman, Extrem de tare si incredibil de aproape (Extremely loud and Incredibly Close), care va ajunge sa fie ecranizat in 2011.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Shares