În mijlocul lucrurilor: CONCURS
Câte lucruri din vieţile noastre nu încep exact ca un joc? Fiecare joacă ne formează, ne ghidează, de dă putere sau, dimpotrivă, ne doboară.
Ce a inceput ca un joc, in viata ta? Aceasta provocare literară este inspirată de noua carte a lui George Mihalcea. George reuşeşte să cuprindă in colecţia de proză scurtă „În mijlocul lucrurilor” spiritul contemporan al vieţii urbane, moderne, agitate, şi să trateze cu umor inteligent intortocherile zilelor de azi şi ale amintirilor din zilele trecute. Cartea este un puzzle de crochiuri ale vieţii de cuplu, care poate fi amuzantă, tensionată, hâtră, profundă sau superficială, alături de schiţe ale contemporaneităţii.
In mijlocul realităţii fiecăruia dintre noi, facem faţă vâjului vieţii fiecare cum poate: iubim, râdem, plângem, ne zbatem, alergăm după timp şi intre spaţii, contemplăm sau evadăm in ficţiune, citim, mâncăm, conversăm şi scriem. Şi le facem pe toate, de cele mai multe ori, cu simplitate. Dar in fiecare micro-acţiune pe care o intreprindem stă o metaforă a însuşi rolului nostru pe lume. Fiecare joc al vieţii noastre ne formează. Pe noi şi pe cei din jurul nostru.
CONCURS:
„Toate astea au inceput, fireşte, tot ca un joc…” Ce urmează după? Continuă fraza şi scrie-ne raspunsul intr-un comentariu, mai jos. Poate fi realitate sau ficţiune, sau la graniţa dintre cele două. Dar este obligatoriu ca tu să fii in mijlocul lucrurilor prinse in rapsuns. Cele mai inspirate raspunsuri primesc cadou unul din cele 3 volume „In Mijlocul lucrurilor”. In plus, îţi publicăm raspunsul pe pagina de Facebook #iubescsacitesc şi il promovăm, pe 15 decembrie.
Lasa-ti imaginaţia să scrie şi incepe povestea aşa: „Toate astea au început, fireşte, tot cu un joc”.…[continuarea fragmentului original o poţi găsi la pagina 16, „In mijlocul lucrurilor”]
UPDATE: Câştigătorii celor 3 cărţi sunt: Minulescu Corina, Mariana Jercan si Catalina Luta. Mulţumim pentru micro-poveştile frumoase. Aşteptăm datele voastre de contact pe online@iubescsacitesc.ro si va expediem de grabă cadoul.
Your May Also Like
Toate astea au inceput cu un joc. Stiam ca Mosul nu se lasa niciodata vazut, asa ca am urmat joaca clasica din fiecare an: las mancare pentru el sub brad, si astept in schimba cadouri. Zis ci facut. Iar dimineata, am deschis usa sufrageriei si am vazut bradul plin de luminite. si sub el, noianul de cadouri. Pachete mai mari, mai mici, patrate, rotunde, si….un cadou neimpachetat. Probabil ca nu ajungea toata hartia din lume sa il inveleasca, asa de mare mi se parea la vremea aceea. O funda mare portocalie era singurul decor care m-a asigurat ca este cu adevarat un cadou. Cadoul meu: prima mea bicicleta. Un Pegas mare, verde, ascuns in spatele pomului de Craciun. A fost cea mai fericita zi din an pentru mine, intr-un fel. Cu toate acestea, a fost si una trista….ziua in care mi-am dat seama ca nu exista Mos Craciun…pentru ca in scrisoarea mea catre el nu am indraznit sa trec acest cadou mare. Nu credeam ca am fost suficient de cuminte. Singurii „complici” care stiau despre dorinta mea erau minunatii mei parinti. Mos Craciunii mei
Multumim tare mult, Corina! Peste cateva zile iti vom trimite cartea in schimbul acestei frumoase amintiri.
Totul a inceput ca un joc. Fiind o diferenta de varsta destul de mare intre mine si sora mea, (12 ani) , am primit o provocare din partea ei (eu aveam doar 5 ani) : daca invat sa citesc imi voi primi cadou prima papusa adevarata. Am acceptat provocarea si peste jumatate de an castigul a fost imens: primul meu abonament la biblioteca scolii. Evident, a aparut si papusa, insa pasiunea pentru carti a fost cadoul real. Poate parea ciudat pentru unii din noi, insa de atunci nu-mi pot vedea viata fara prezenta cartilor in viata mea. E modul prin care ma pot transpune oricand imi doresc in alte timpuri, alte locuri, alte vieti, fara ca cineva sa-mi poata impuna limite sau conditii. M-am intrebat mereu cum ar fi fost viata mea fara aceasta pasiune? Raspunsul e simplu si indubitabil : muuuuuuult mai searbada si lipsita de libertatea de a visa cu ochii deschisi!!! Concluzia : orice lucru bun incepe ca un joc!
Multumim tare mult, Mariana! Peste cateva zile iti vom trimite cartea in schimbul acestei frumoase amintiri.
Totul a inceput ca un joc. Pentru ca mi-era frica de intuneric mama a inventat o poveste de noapte buna, care „alunga toti monstrii si toate gandurile rele” Era o poveste despre o mica zana, care traia in palatul Gandurilor si Faptelor Bune. Si meseria ei era sa alunge toate lucrurile rele seara pentru ca toti copiii sa poata dormi in liniste. In fiecare seara, zana mai trecea printr-o mica aventura. Pataniile ei s-au schimbat de-a lungul timpului, intre timp are smarphone si internet, dar asa cum mama la randul ei mi le-a povestit mie, eu le povestesc azi „copiiilor mei” de la gradinita, grupa mica, in fiecare zi inainte de somnul de dupa amiaza. Si le place! 🙂 Povestile ne fac sa credem in mai bine. Cartile ascund povesti. Sa citim, deci 😀
Multumim tare mult, Catalina! Peste cateva zile iti vom trimite cartea in schimbul acestei frumoase amintiri.