Citeste si descopera lumea cartilor
There's a life in every book
help-1
Autori internationali

Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett: Schimbarea poate incepe cu o şoaptă

Culoarea SentimentelorCuloarea sentimentelor de Kathryn Stockett este un roman publicat de editura Univers ce urmărește lupta pentru egalitate si prietenia dincolo de bariere, pe fondul diferențelor rasiale dintre albi și negri din Mississippi, Statele Unite ale Americii, din anii ’60. Trei femei care în mod normal, in perioada in care traiesc, nu ar fi putut avea prea multe în comun se leagă printr-o prietenie incredibilă. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduieşte viaţa, o carte ce pune în discuţie convenţiile sociale considerate tabu ale vremii lor.  Volumul este cu atat mai important, peste tema puternica a discrimiarii rasiale, cu cat transmite un mesaj despre forta pe care o pot avea cartile. O singura carte, publicata intr-un orasel american, poate parea o şoaptă. Dar schimbarea incepe uneori, cu o singură şoaptă.

Acțiunea romanului are loc în orașul Jackson şi urmareste viața a trei femei, domnișoara Skeeter, Aibileen și Minny. Cele din urmă sunt două servitoare de culoare ce lucrează pentru albi și acceptă să își mărturisească încercările prin care trec pentru a fi trecute în cartea ce va fi publicată de domnișoara Skeeter. “Culoarea sentimentelor” este o drama emotionanta, presarata cu umor dar si cu multa speranta. O poveste bine scrisa si care te prinde in mrejele epocii sale, despre confruntarea cu discriminarea, dar si despre curaj si mai ales despre puterea de a inspira schimbari sociale.

Cartea pe care Skeeter o publică zguduie din temelii orașul Jackson, dar și pe locuitorii acestuia, datorită poveștilor spuse de negrese. Povești care îi vizează direct pe anumiți locuitori, și în care aceștia se regăsesc, deși nu le convine. Acțiunea are loc dupa cum scriam în anii 1960, ani în care sclavia era oficial abolită, dar discriminarea rasială era încă extrem de prezenta si luptele impotriva ei la inceput de drum. Capitolele cărții Culoarea sentimentelor  sunt scrise pr rând, în parte de fiecare dintre cele trei femei. Avem asadar trei naratoare care povestesc evenimentele din prisma lor, deci ocazia inedita de a „citi”  un eveniment din mai multe puncte de vedere, ceea ce se dovedeste a fi o lectura savuroasa si o lectie despre cum realitatea depinde intotdeauna de perspective iar diferentele dintre oameni sunt menite nu sa ne separe, ci sa ne faca unici si sa ne : fiecare dintre ele are limbajul ei, de exemplu Aibileen are un accent sudist, este ușor agramată, Minny este foarte directă și aprigă, iar Skeeter este cea atentă la  exprimare.  La începutul fiecărui capitol este menționat naratorul. La început e posibil ca stilul colocvial pana la extrem, cu greseli ale formelor cuvintelor, dezacorduri, destul de mult jargon, sa fiee greu de acceptat, dar per total el este cel care da autenticitate povestii si creşte verosimilitatea naraţiunii prin acest truc. Cunosti prin limbaj personajele si mai bine si incepi sa le intelegi si sa te conectezi cu ele la un nivel mai profund decat doar prin puterea propriei imaginatii.

Culoarea sentimentelor este  romanul de debut al autoarei Kathryn Stockett. Si a fost supranumit un fenomen literar: o carte care a fost respinsă de aproape cincizeci de editori şi agenţi, publicată în cele din urmă de Penguin Group şi primită cu un entuziasm extraordinar de librării, cluburi de carte, bloggeri şi critica literară.  Drepturile de traducere au  fost vândute în mai mult de 30 de ţări, iar studiourile DreamWorks au cumprat drepturile pentru ecranizarea cărţii. Astfel a aparut, in anul 2011, filmul The Help, bazat indeaproape pe carte, in regia lui Tate Taylor, cu Emma Stone, Viola Davis, Octavia Spencer

Definită drept „magică“, „irezistibilă“, „plină de umor“, Culoarea sentimentelor s-a menţinut în New York Times Best Sellers List timp de doi ani şi s-a vândut în peste 7 milioane de exemplare doar în Statele Unite. „Cele două personaje principale de culoare se desprind din pagini ca şi cum ar fi tridimensionale… Un roman care a câştigat lozul cel mare.“  scrie The New York Times despre volumul lui Stockett.

Skeeter este printre cei care estompează contrastul dintre cele două lumi, totul pornind de la Constantine, fosta slujnică a familiei sale, datorită căreia fata a învățat să privească lumea altfel decât prietenele ei, care “toate e politicoase de nu mai pot şi ţepene, şi toate e de acord cu toate”. Ieșirea din acest tipar însemna izolarea în societate, risc pe care Skeeter şi-l asumă în momentul în care începe să scrie o carte în care adună interviuri cu menajerele, despre cum este să lucrezi la o familie de albi. Cartea, născută ca proiect prin care Skeeter spera să aibă succes ca jurnalistă, îşi întrece scopul, dându-le speranța de schimbare celor care iau parte în mod direct la crearea ei şi chiar şi celor care doar îi împărtăşesc secretul.

Skeeter: “Voci galagioase rabufnesc pe strada si ochii amandurora ni se lipesc de fereastra. Ramanem tacute, fara sa indraznim sa miscam un deget. Ce s-ar intampla daca vreun alb ar afla ca sunt aici si stau sambata seara la taclale cu Aibileen, care nu e in uniforma? Ar suna la politie sa raporteze o intalnire dubioasa? [ … ] Am putea ajunge la puscarie pentru incercarea de-a scrie aceasta carte.”

Minnie: “Cand vine dimineata, ma jur, sunt bucuroasa ca merg la lucru. E ziua de frecat podele si sunt fericita ca pot sa nu ma mai gandesc la nimica. Ma cocot in masina si conduc pana-n Madison Country. Conita Celia ieri s-a dus in oras, sa-ntrebe pe-un alt doctor daca mai poate avea copii, si eram gata sa-i zic, “Conita, sa vezi ca pe urmatoru’ il faci”.

Aibileen:  “Am grija de copiii albi, cu asta ma indeletnicesc, pe langa gatit si curatenie. Am crescut saptispe copii la viata mea. Ma pricep sa-i adorm pe astia mici, sa-i opresc din plans, sa-si faca nevoile un’ se cade dis-de-dimineata, inainte macar ca mamicile lor sa se trezeasca”.

“Regula Numărul Unu: când lucrezi la o persoană albă, Minny, nimic nu te priveşte pe tine. […] Regula Numărul Doi: să nu te pună dracu’ s-o laşi pe cucoana albă să te prindă vreodată şezând pe closetul ei. […] Regula Numărul Trei: când gătești mâncare pentru albi, o guști cu altă lingură. […] Regula Numărul Patru: folosești aceeași ceașcă, aceeași farfurie şi aceeași furculiță în fiecare zi. […] Regula Numărul Cinci: mănânci în bucătărie. […] Regula Numărul Șase: nu-i bați copiii. Albilor le place să-şi plesnească singuri odraslele.  Regula Numărul Șapte: […] nu răspunzi obraznic.”

quote_thehelp_you_is_kind

This article has 1 comment

  1. Bookish

    Deși am filmul de mai bine de 1 an pe calculator, încă nu l-am vizionat. Acum că știu că este și un roman în spate, prefer să citesc cartea mai întâi :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Shares