Citeste si descopera lumea cartilor
16523004_1514520948587599_1802173227_n
Autori romani

Bogdan Munteanu: Ai uitat sa razi

16558512_1514520988587595_222115107_n

“Gata, Teo, plec! Radem prea putin, intelegi?”

Personajele lui Bogdan Munteanu evolueaza in scene de viata ce mentin mereu balansul fin intre plans si ras. Vieti care nu se mai intorc, iubiri care nu se mai traiesc, povesti care nu se mai spun pana la capat,  trairi care nu se mai dezvaluie deplin, intr-o carte in care fiecare cititor poate descoperi cate ceva despre ceilalti si mai ales despre sine.

In povestirile lui Bogdan Munteanu, punctele de cotitura sunt atat de surprinzatoare, incat rasul cel mai limpede se preschimba fulgerator in cea mai zdravana apasare.”- Dana Jenaru

Ai uitat sa razi e volumul unui autor pentru care literatura inca are legatura cu radacinile ei: ea e, trebuie sa fie poveste, epos, spusa cu pasiune, ca in vremurile de demult, cand publicul nu erau cititorii, ci ascultatorii.”- Luminita Corneanu

Pentru asa o bijuterie de carte, nu cred ca e nevoie de un subtitlu, dar daca totusi ar fi nevoie, cred ca i s-ar potrivi cel mai bine formularea <<povestiri cu sufletul pe masa>>. Astfel, ma bucur din adancul inimii ca pe coperta e numele lui Bogdan Munteanu. Un nume pe care, usor, usor, o sa-l invatam cu totii si o sa-l tinem minte.”- Filip Florian

Ai uitat sa razi cuprinde o serie de povestiri desprinse din cotidian. La prima vedere, acestea nu prezinta nimic spectaculos, insa autorul reuseste cu maiestrie sa iasa din banalitate prin   esenta fiecarei povestiri in care vom gasi  profunde realitati, imbracate intr-un limbaj usor vulgar si dur, dar care ajuta la identificarea  acestora cu realitatea.

 “Nu știam prea multe despre tata. Nu-l vedeam cu zilele, era mai mereu plecat. Mama spunea despre el că e un vagabond. Și mai spunea că așa a vrut Dumnezeu și n-avem ce face. Vagabond nu-nțelegeam eu prea bine ce-nseamnă, repetam cuvântul cu voce tare, va-ga-bond, va-ga-bond, îmi plăcea tare mult cum sună și simțeam un fel de mândrie că tata e în felul ăla. Cum nu prea dădea pe-acasă, mai uitam de el, însă când se ivea pe neașteptate în poartă și-mi zicea ce faci, puță, mi se făcea pielea de găină. Cred că atunci îl iubeam cel mai mult.”

0009_bogdan-munteanu Despre autor.

“M-am născut în Arad, la 28 aprilie 1979. În ’97, după ce-am terminat liceul, am fost sfătuit să dau la Calculatoare, că acolo e bine. Am ascultat. Parțial – am tăiat-o în Timișoara și am ales Automatica. Auzisem eu că profii de la Calculatoare sunt răi și te pică.

De scris m-am apucat în vara lui 2008. Eram în Sighișoara, citeam Orbirea de Elias Canetti și mi-a venit și mie să scriu. Cum nu aveam pix și hârtie, am intrat în primul bar și-am spus dațimivărogunpixșiofoaie. După ce-am scris o pagină m-am simțit grozav. Am râs și-am mormăit băi, ce chestie, trebuie să mai încerc. Și-am mai încercat. Cu alte cuvinte, am scris trei cărți, am fost publicat în câteva antologii și reviste literare și m-am implicat în tot felul de proiecte și în organizarea unor evenimente culturale. Probabil că asta voi face și de-acum încolo.”

http://www.bogdanmunteanu.com/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Shares