Jean-Claude Carriere: Cercul mincinoşilor

„Spune poveste după poveste, abia trăgându-şi răsuflarea şi bând din când în când un pahar de apă. Oceanul îl ascultă vrăjit. Iar autorul necunoscut adaugă: – Dacă într-o bună zi povestaşul tace ori este nevoit să tacă, nu poate spune nimeni ce va face oceanul.”

Jean Claude CARRIÈRE a studiat istoria, dar s-a dedicat desenului şi scrisului. Debutului literar i-a urmat la scurtă vreme cel cinematografic. Colaborarea cu marele regizor spaniol Luis Buñuel l-a plasat apoi în rândul scenariştilor de renume mondial. Scrie si piese de teatru si scenarii TV iar in paralel publică romane şi eseuri.

Cartea sa aparută la editura Humanitas, Cercul Mincionosilor, este o colectie absolut savuroasa de invăţături sub formă de poveşti adunate din intreaga lume. Poveşti simple, nepretenţioase, inspirate din rutina vietii sau filosofii in cel mai pur sens. Dialoguri de cateva fraze sau pagini de poveste de viata. Un amalgam de pesronaje, culturi si sentimente, faurite din cuvinte care se dovedesc atemporale, indiferent de epoca sau civilizaţia în care isi au originea.

„Primii mincinoşi ai lumii sunt povestitorii”, spune chiar autorul in prezentarea volumului. Si chiar aici as spune ca se afla cheia cartii, in care Carriere reuşeste să demonstreze cât de mult de pot modela viaţa povestile, invenţiile, scornelile, minciunile care reconfigurează realitatea. Nu o ascund ci o revelează înfrumuseţată şi îmbogăţită în înţelesuri. Povestea este in volumul lui Carriere drum către sine, sau chiar condiţie de existenţă. Poveştile par să facă lumea să se invârtă. Nimic mai adevărat.

Cei mai iscusiţi povestitori sunt cei care inventează lumi şi reinventează lumea. Această minunată adunare de oameni telantaţi, „mincinoşii”, născută în zorii civilizaţiei din nevoia oamenilor de a desluşi tainele vieţii şi ale morţii, ne încântă şi astăzi cu istorii pline de farmec, datorita unor eforturi de colecţionar si şlefuitor precum cel din Cercul Mincinosilor. Poetice, amuzante, profunde, pilduitoare, venind din spaţiul buddhist sau islamic, chinez, african ori evreiesc, indian sau amerindian, poveştile transcend graniţele istorice şi culturale, răspunzând, de-a dreptul ori pe cărări ocolite, întrebărilor care ne-au frământat dintotdeauna.

Poveştile sunt toate vii şi alerte. Uneori deconcertante sau fals naive, lasând cititorului treaba de a interpreta sau doar de a se delecta. Adunate de-a lungul a câteva zeci de ani de neobositul Jean-Claude Carrière, pagină după pagină, poveştile surprind diferenţe între tradiţii si între firile omeneşti, recompunând spiritul umanităţii în cele mai diverse ipostaze ale sale. Nu vei gasi in Cercul Mincinosilor randuri citate motivationale. Trebuie sa ti le confectionezi singur. si aceasta este esenta frumusestii cartii. Practic, ti se ofera sansa sa intri si tu, macar putin, in cercul select al mincinosilor… 🙂 Carriere si ne si explica fantastic de bine, intr-un nou pasaj de povesti-despre-povesti, de ce tâlcul este datoria fiecaruia dintre noi:

Cineva l-a mustrat intr-o zi pe Bahandin Naqshband:
– Ne tot spui povesti, dar nu ne desluşeşti tâlcul lor.
– Ce-ai spune, a răspuns povestitorul, dacă un negustor de fructe le-ar mâncă subt ochii tăi şi nu ţi-ar pune în palmă decât coaja?”

Sutele de poveşti din jurul lumii sunt organizate in capitole tematice, ale căror nume nu doar ca iti stârnesc curiozitatea ci sunt şi un preambul pentru starea de spirit pe care ţi-o transmit episoadele filosofice. Iată numai câteva dintre ele:

Râsul poate fi un scop in sine

Timpul este stăpânul nostru. Putem să ne jucăm cu el?

Adevărul. Şi ce dacă?

De obicei, intrebările vin inaintea răspunsurilor

Trebuie totuşi să ştim de ce lucrurile sunt aşa cum sunt

„Poveştile – inventate într-o zi de cine ştie ce geniu necunoscut – vin să semene îndoiala, să întărească ori să zguduie legile, să îndrepte ori să strice raporturile familiale şi sociale, să tulbure politica, să aţâţe ceea ce se află dincolo de noi, nevrând să se arate. Aduc în traiul nostru paşnic ceva neaşteptat, ciudat, un grăunte de nelinişte. Ating uşor tot ceea ce frământă omenirea, precum scânteile unui foc. De aceea mi se pare că merită numele de «poveşti filozofice».“ + Jean-Claude Carrière

“Asemenea râmelor care, se zice, afânează pământul pe care-l străbat în întuneric şi-l fac să rodească, poveştile trec din gură în gură şi spun, din timpuri străvechi, ceea ce nimic altceva nu poate spune. Unele se răsucesc şi se înfăşoară în interiorul aceluiaşi popor. Altele, ce par alcătuite dintr-o materie subtilă, pătrund prin zidurile nevăzute care ne despart, trec prin timp şi spaţiu şi merg mai departe. ” – Jean-Claude Carrière

Dacă nici eu nici insuşi autorul nu v-am convins că merită să descoperiţi Cercul Mincinoşilor, iată trei dintre fragmenete mele preferate. Mai multe, găsiţi in carte 🙂