Citeste si descopera lumea cartilor
There's a life in every book
gabriel-garcia-marquez-iubesc-sa-citesc-profil-de-autor
Autori internationali

10 lecții de scris de la Gabriel Garcia Marquez

Gabriel Garcia Marquez, scriitor columbian, a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, opera sa fiind încadrată în paradigma realismului magic. Este considerat unul dintre cei mai influenți scriitori ai secolului XX, iar romanele sale sunt astăzi o mărturie vehementă a unui stil literar de la care toți pasionații de lectură pot extrage lecții valoroase privind arta de a scrie.

La fel ca pentru mulți alți cititori, Gabriel Garcia Marquez a considerat că nu există o modalitate mai bună de a învăța să scrii decât citind operele marilor maeștri ai universului literar. Începându-și cariera ca jurnalist, autorul romanelor „Un veac de singurătate” și „Despre dragoste și alți demoni” a învățat cum să-și construiască un stil de a scrie unic, folosindu-se atât de experiența sa profesională, cât și de întâmplările din viața personală, oamenii sau locurile natale, pentru a da viață unor povești și personaje de excepție. Avea un talent aparte de a surprinde detalii specifice atât de clar, încât munca lui era considerată eficientă și extrem de persuasivă.

Stilul de a scrie a lui Gabriel Garcia Marquez

Putem spune despre acest autor că este pilonul realismului magic. Termenul „realism magic” a fost folosit pentru prima dată de către un critic german. Era considerat un termen din artă, utilizat pentru a reprezenta și răspunde realității. Mai târziu, a devenit un termen latino-american, menit să exprime mentalitatea americană. De asemenea, descria și un stil liberalist de literatură.

Ce este realismul magic?

Realismul magic este un stil sau un gen literar asociat în mod special cu America Latină, ce incorporează elemente mitice sau fantastice într-o ficțiune realistă. Cu alte cuvinte, elementele magice sunt considerate întâmplări normale. Realitatea și fantezia coexistă într-o societate umană cu credințe obișnuite.

Caracteristicile realismului magic

  • îmbinarea supranaturalului cu naturalul
  • existența unor elemente fantastice
  • acțiunea este setată într-un cadru normal, în lumea reală
  • opiniile și explicațiile autorului cu privire la elementele magice lipsesc; elementele fantastice sunt considerate normale, prin urmare, nu trebuie justificate
  • există mistere și înțelesuri ascunse în unele întâmplări
  • metaficțiunea: autorul explorează felul în care ficțiunea afectează realitatea și rolul cititorului în acest proces

În operele sale, Gabriel Garcia Marquez folosește realismul magic pentru a șterge sau a estompa linia dintre fantezie și realitate. A învățat acest stil de la bunica lui, care „povestea lucruri care păreau fantastice și supranaturale, dar le spunea cu o completă naturalețe”.

10 lecții de scris de la Gabriel Garcia Marquez

Gabriel Garcia Marquez a lăsat în urmă lecții prețioase de literatură și artă de a scrie, din care cu toții avem ceva de învățat. În continuare, le-am sumarizat pe 10 dintre cele mai importante:

1. „Dacă ar fi să-i dau un sfat unui tânăr scriitor, i-aș spune să scrie despre ceva ce i s-a întâmplat lui. Este întotdeauna ușor să-ți dai seama dacă un scriitor scrie despre ceva ce i s-a întâmplat lui sau despre ceva ce a citit ori i s-a spus.”

Aproape fără excepție, cele mai bune romane sunt cele care pornesc de la întâmplări adevărate. Cu atât mai autentice sunt sentimentele evocate, cu cât autorul însuși le-a experimentat. Gabriel Garcia Marquez a pornit în construirea satului Macondo din romanul „Un veac de singurătate” de la propriul sat natal, pe care l-a îmbrăcat într-o atmosferă de poveste fantastică datorită realismului magic.

2. „Mi-am dat seama că tot ceea ce s-a întâmplat în copilăria mea a avut o valoare literară care a fost de curând apreciată.”

În întărirea afirmației sale de mai sus, Gabriel Garcia Marquez a mărturisit într-un interviu că întâmplările din copilărie sunt un exemplu bun de la care să pornești în construirea unei povești. Poate că la acel moment nu le putem înțelege cu adevărat semnificația, dar odată cu trecerea anilor, s-ar putea să descoperim în poveștile din copilărie aurul literar pe care îl ascund.

3. „Viața însăși este cea mai mare sursă de inspirație, iar visele sunt doar o mică parte din torentul care este viața”. 

Nu există un învățător mai bun decât viața, iar aspirațiile noastre literare, fie că doar le citim sau că ne dorim să le transpunem pe pagină, vin tocmai din faptul că ne-am trăit viața, nu doar ne-am imaginat-o.

4. „Inspirația e atunci când găsești tema potrivită, una care-ți place; una care-ți face munca mult mai ușoară. Intuiția, care este de asemenea fundamentală pentru a scrie ficțiune, este o calitate specială care te ajută să descifrezi ce este real fără nevoia cunoașterii științifice sau orice alt tip special de învățare.”

Un scriitor bun este înarmat cu inspirație, însă aceasta nu este o resursă aflată tot timpul la îndemâna oricui, pentru a se putea înfrupta în ea. Scriitorul Gabriel Garcia Marquez a oferit o definiție aplicată sieși, una care poate fi considerată și o confirmare a faptului că atunci când faci ceva ce îți place, nu se simte ca o muncă, o obligație sau o necesitate. Dar un scriitor bun fără o intuiție agilă răzbate mai greu în universul literar, aceasta fiind o calitate care te ajută să separi ficțiunea de realitate fără a fi nevoit să-ți argumentezi narațiunea cu dovezi științifice palpabile.

5. „Mulți scriitori care cred despre ei că sunt angajați politic se simt obligați să scrie povești nu despre ceea ce-și doresc, ci despre ceea ce ei cred că ar trebui să-și dorească. Asta dă naștere unui anumit tip de literatură calculată, care nu are nimic de-a face cu experiența sau intuiția.”

Există o diferență între scriitorii înnăscuți și cei creați. Primii se bazează și își găsesc sursa de inspirație în propriile lor vieți sau ale celor din jurul lor, în evenimente reale, pe când ultimii sunt ancorați într-o lume a posibilităților, a faptelor calculate și a desprinderii de sinele lor autentic.

6. „Unul dintre cele mai dificile lucruri este primul paragraf. Mi-am pierdut multe luni cu primul paragraf, dar odată ce l-am nimerit, restul a venit de la sine. În primul paragraf, rezolvi majoritatea problemelor cu cartea ta. Tema este definită, la fel și stilul, tonul.”

La fel ca și mulți alți scriitori renumiți sau aflați la început de drum, Gabriel Garcia Marquez s-a confruntat cu rigiditatea primului paragraf, aflând că eliberarea stilistică vine abia după ce ți-ai răspuns la cele mai importante întrebări: despre ce scriu, cum scriu și cum le vorbesc cititorilor mei.

7. „Sunt convins că există o anumită stare specială a minții în care poți scrie cu mare ușurință și lucrurile curg (…) acel moment și acea stare a minții par să vină atunci când ai găsit tema potrivită și o modalitate corectă de a o trata. Și trebuie să fie ceva care-ți place și ție, pentru că nu există o muncă mai grea decât a face ceva ce nu-ți place.”

Mulți scriitori contemporani sunt de părere că este nevoie să ajungă la o anumită stare a minții pentru a crea povești, a contura personaje sau a descrie situații, intrigi, narațiuni. Se pare că, în viziunea lui Gabriel Garcia Marquez, lucrurile sunt mai simple: trebuie doar să faci ceea ce îți place.

8. „Din păcate, mulți scriitori tineri sunt mai preocupați de faimă decât de propria lor muncă (…) acești tineri scriitori își irosesc timpul pe critici, în loc să se concentreze asupra scrisului lor. Este mult mai important să scrii decât să se scrie despre tine.”

Orice scriitor își imaginează că într-o zi, lumea întreagă va vorbi despre el; că numele său va rămâne veșnic cunoscut publicului, chiar dacă va veni ziua în care el nu se va mai regăsi printre noi; că romanele sale vor reprezenta un subiect de discuție între cititori sau critici. Dar ce e mai important: să scrii pentru a lăsa lumii întregi moștenire cărțile tale sau să scrii pentru a deveni tu însuși moștenirea?

9. „Încercarea unui scriitor de a descrie realitatea îl poate conduce la o vedere distorsionată a acesteia. În timp ce încearcă să transpună realitatea, el își poate pierde contactul cu ea, într-un turn de fildeș, cum se spune. Jurnalismul este un bun gardian împotriva acestui fapt.”

Încă o dată, jurnalismul s-a dovedit a fi cel mai bun prieten al lui Gabriel Garcia Marquez, nu doar o profesie prin care a trecut în viață. De aici și-a format abilitățile de a extrage esențialul, de a păstra adevărul și cadrul real, de a descrie obiectiv întâmplările și de a-și impune limitele necesare pentru a-și captiva cititorii cu mixul echilibrat dintre realitate și fantezie.

10. „Un romancier poate face tot ceea ce vrea, atâta timp cât îi face pe oameni să creadă în el.”

Să câștigi încrederea cititorilor tăi, dar mai ales să le menții loialitatea față de cărțile tale, este o muncă ce durează toată viața și se perfecționează cu fiecare carte pe care o scrii. De la un roman la altul, trebuie să-i promiți cititorului tău fidel nu doar o lectură plăcută, ci și o experiență de viață memorabilă, cu învățăminte și lecții care să-i îmbunătățească personalitatea, să-i amplifice viziunea asupra lumii, să-i dezvolte gândirea și să-l facă să-și dorească să mai retrăiască astfel de momente răsfoind paginile cărților tale. Nu e deloc greșit să spunem că, odată ce intri în lumea lui Gabriel Garcia Marquez, cu greu îți mai dorești să pleci de acolo. :)

Ce mai poți citi de același autor?

„Dragoste în vremea holerei”, „Douăsprezece povestiri călătoare”, „A trăi pentru a-ți povesti viața”, „Toamna patriarhului”, „Cronica unei morți anunțate”, „Povestea târfelor mele triste”, „N-am venit să țin un discurs”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Shares